Cercetătorii din Szeged au dezvoltat o nouă metodă de combatere a deficitului de apă

Cercetătorii de la Universitatea din Szeged / Szegedi Tudományegyetem (SZTE) au dezvoltat o metodologie de analiză geospațială complexă, menită să identifice zonele potrivite pentru retenția locală a apei și refacerea resurselor de apă subterană. Proiectul este orientat în primul rând către regiunile în care efectele schimbărilor climatice provoacă deja deficit critic de apă, scăderea nivelului apelor subterane și riscuri tot mai mari pentru agricultură.

Potrivit surselor ungare, cercetătorii SZTE sprijină eforturile practice de refacere a rezervelor de apă prin utilizarea unei analize geospațiale avansate. Nu este vorba doar despre modelare academică, ci despre crearea unui instrument de sprijin pentru deciziile din domeniul gospodăririi apelor.

Cercetarea se concentrează asupra Câmpiei Mari de Sud a Ungariei, în special asupra părții sudice a comitatului Békés. În această zonă, frecvența secetelor și amploarea deficitului de apă au atins deja un nivel care afectează direct producția agricolă, starea solurilor, ecosistemele locale și reziliența socio-economică a teritoriilor.

Problema are un caracter sistemic. Scăderea nivelului apelor subterane, creșterea evaporării, pierderea capacității naturale a peisajului de a reține umiditatea și uscarea zonelor joase creează o nouă realitate pentru guvernanța apei. În aceste condiții, abordarea tradițională, orientată în principal spre evacuarea excesului de apă, cedează tot mai mult locul unui model bazat pe retenția locală, acumularea și refacerea resurselor de apă.

Departamentul de Geografie Fizică și de Mediu al SZTE a realizat o serie de cercetări în cadrul cărora au fost identificate mii de depresiuni locale, foste albii de râuri și alte elemente ale reliefului, potențial potrivite pentru retenția naturală sau gestionată tehnic a apei.

Metodologia combină mai multe categorii de date: caracteristici topografice, condiții pedologice, utilizarea terenurilor, infrastructura existentă și parametri hidrogeografici. Această abordare permite identificarea nu a unor zone abstracte de risc, ci a unor amplasamente concrete unde pot fi planificate intervenții: retenția locală a scurgerilor de suprafață, refacerea depresiunilor naturale, susținerea elementelor umede ale peisajului sau reîncărcarea resurselor de apă subterană.

Coordonatorul proiectului de cercetare, György Sipos, a subliniat că întărirea rezilienței climatice a regiunii nu se poate baza pe decizii subiective. Din acest motiv, echipa a creat un sistem de sprijin decizional fundamentat științific, care integrează date naturale, spațiale și de infrastructură.

Importanța proiectului constă în faptul că rezultatele sale pot fi utilizate nu doar pentru analiză științifică, ci și pentru planificarea unor măsuri tehnice concrete. Reprezentanții Direcției Generale de Gospodărire a Apelor din Ungaria (OVF) consideră aceste rezultate un instrument pentru proiectarea unui sistem de gestionare a apei adaptat schimbărilor climatice.

Este vorba despre trecerea la un model mai integrat, în care gospodărirea apelor, politica agricolă, planificarea spațială și adaptarea climatică sunt tratate ca domenii interconectate. Pe termen lung, un astfel de sistem ar trebui să contribuie la oprirea uscării peisajelor, la îmbunătățirea securității apei și la consolidarea rezilienței regiunilor agricole de câmpie.

Comentariul Institutului de Cercetări Dunărene

Pentru Institutul de Cercetări Dunărene (ICD), această experiență este deosebit de relevantă, deoarece problema deficitului de apă, degradarea sistemelor acvatice mici și scăderea nivelurilor apei în zonele joase nu se limitează la Ungaria. Provocări similare sunt observate și în regiunea dunăreană a Ucrainei, unde starea lacurilor, canalelor, luncilor inundabile și a sistemelor de schimb al apei influențează direct securitatea ecologică, agricultura, resursele piscicole și calitatea vieții comunităților locale.

Metoda SZTE demonstrează o logică importantă de guvernanță: înainte de a investi în soluții hidrotehnice, este necesară o imagine spațială precisă — unde apa poate fi reținută în mod natural, unde este necesară intervenția tehnică și unde refacerea echilibrului hidric este cea mai justificată din punct de vedere economic sau ecologic.

Pentru Ucraina, acest lucru este deosebit de actual în contextul adaptării regiunii Dunării la schimbările climatice. Este necesară dezvoltarea unor sisteme similare de sprijin decizional pentru zonele din jurul lacurilor Kytai, Katlabuh, Safiany, Yalpuh și Kuhurlui, precum și pentru canalele și peisajele de luncă aflate tot mai mult sub presiunea deficitului de apă.

Vitaliy Barvinenko, Directorul Institutului de Cercetări Dunărene, doctor în drept, profesor:

„Experiența Universității din Szeged arată că gestionarea modernă a resurselor de apă trebuie să se bazeze nu doar pe soluții hidrotehnice, ci și pe date spațiale precise. Pentru regiunea dunăreană a Ucrainei, aceasta este o abordare extrem de importantă, deoarece deficitul de apă în regiunile joase devine deja un factor de securitate ecologică, agrară și socială.

Trebuie să trecem de la reacții de criză la planificare sistemică: să identificăm zonele în care apa poate fi reținută, să refacem procesele naturale de schimb al apei și să combinăm interesele comunităților, sectorului agricol și ecosistemelor. Analiza geospațială poate deveni unul dintre instrumentele-cheie ale unei asemenea politici.”

Dezvoltarea cercetătorilor din Szeged demonstrează că lupta împotriva deficitului de apă trece treptat de la declarații generale la decizii de management precise și fundamentate spațial. Pentru regiunea Dunăre–Marea Neagră, acest lucru are o importanță fundamentală: securitatea viitoare a apei va depinde de capacitatea statelor, regiunilor și comunităților de a vedea peisajul ca pe un sistem integrat, în care apa nu trebuie doar evacuată, ci și păstrată, refăcută și utilizată pentru reziliența pe termen lung a teritoriilor.