România este pregătită să analizeze proiectul hidrocentralei cu acumulare prin pompaj Porțile de Fier 3 de pe Dunăre, cu o capacitate de până la 2,4 GW

Guvernul României și-a exprimat deschiderea de principiu față de analizarea în continuare a proiectului hidrocentralei cu acumulare prin pompaj Porțile de Fier 3, pe care Serbia intenționează să o construiască pe Dunăre. Bucureștiul nu a adoptat însă o decizie definitivă: inițiativa se află în etapa unei evaluări interinstituționale, care ia în considerare implicațiile economice, energetice și de mediu.

Informația a fost publicată de Economica.net, care a solicitat poziția oficială a Guvernului României.

„Ne aflăm în etapa evaluării interinstituționale a proiectului Porțile de Fier 3. Evaluarea vizează nu doar impactul economic și efectele asupra sistemului energetic al României, ci și aspectele de mediu. În principiu, România este pe deplin deschisă față de acest proiect”, a transmis Guvernul României.

O nouă etapă în promovarea proiectului a început după ce Ambasada Statelor Unite la Belgrad a invitat companiile americane interesate să participe la dezvoltarea hidrocentralei cu acumulare prin pompaj Đerdap 3 — denumirea sârbă a viitorului obiectiv.

Companiile au fost invitate să transmită scrisori de intenție Ministerului Mineritului și Energiei din Serbia. Scopul este identificarea unor parteneri strategici pentru elaborarea documentației tehnice, finanțarea și construcția centralei.

Procedura se desfășoară în baza unui acord interstatal în domeniul energiei între Serbia și Statele Unite. Grupul american de construcții Bechtel și-a exprimat interesul pentru proiect încă din 2021 și s-a implicat în pregătirea studiilor tehnice în 2022.

Hidrocentrala cu acumulare prin pompaj Porțile de Fier 3 urmează să fie construită la kilometrul 1.007 al Dunării, în zona municipiului sârb Golubac. Obiectivul ar urma să funcționeze ca un sistem de stocare a energiei la scară largă.

În perioadele în care producția de energie electrică depășește consumul, apa din Dunăre va fi pompată în rezervoarele superioare. În intervalele de vârf de consum, aceasta va fi direcționată înapoi prin turbine pentru producerea energiei electrice și echilibrarea sistemului energetic.

În etapa actuală este analizată posibilitatea construirii unui obiectiv cu o capacitate de până la 2.400 MW, precum și integrarea unei capacități suplimentare de 400 MW din surse regenerabile de energie, în principal din centrale eoliene și solare.

Valoarea estimată a proiectului este de aproximativ 2,63 miliarde de euro. Finalizarea lucrărilor de construcție este planificată pentru anul 2038.

În același timp, parametrii proiectului ar putea fi revizuiți. Planul energetic aprobat anterior de Serbia prevedea o variantă a centralei cu o capacitate de 1.800 MW și o valoare estimată de 1,4 miliarde de euro.

Participarea României are o importanță fundamentală, întrucât construcția noului obiectiv ar putea influența regimul de utilizare a resurselor de apă ale Dunării, starea ecologică a fluviului și condițiile de navigație.

Un subiect distinct îl reprezintă impactul potențial asupra complexelor hidroenergetice existente Porțile de Fier 1 și Porțile de Fier 2, exploatate în comun de România și Serbia în sectorul de frontieră al Dunării.

Pe malul românesc, puterea instalată a hidrocentralei Porțile de Fier 1 este de 1.164 MW, iar cea a hidrocentralei Porțile de Fier 2 este de 251 MW. Partea română a subliniat anterior că nu va susține decizii care ar putea afecta negativ producția de energie electrică a acestor obiective.

Potrivit presei române, compania Hidroelectrica s-ar putea implica în realizarea proiectului în cazul unor rezultate favorabile ale studiilor tehnice și de mediu.

Comentariul Institutului de Cercetări Dunărene

Proiectul Porțile de Fier 3 demonstrează rolul tot mai important al Dunării nu doar ca rută de transport și ecosistem natural, ci și ca unul dintre elementele esențiale ale noii arhitecturi energetice din Europa de Sud-Est.

Construcția unei hidrocentrale cu acumulare prin pompaj de o asemenea capacitate ar putea facilita integrarea surselor regenerabile de energie, crește reziliența sistemelor energetice și asigura capacități suplimentare de echilibrare în regiune. Acest aspect devine deosebit de important în contextul creșterii ponderii energiei solare și eoliene, a căror producție depinde de condițiile meteorologice.

În același timp, realizarea unor proiecte hidrotehnice de amploare pe Dunăre nu poate fi evaluată exclusiv din perspectiva eficienței energetice. Este necesar să fie luat în considerare impactul potențial asupra regimului hidrologic al fluviului, navigației, ecosistemelor și funcționării complexelor hidroenergetice existente.

Evoluția acestui proiect este relevantă și pentru Ucraina. Deciziile privind dezvoltarea infrastructurii energetice pe Dunăre pot influența starea ecologică a bazinului fluviului, securitatea energetică regională și condițiile de utilizare a resurselor de apă în sectorul Dunării de Jos.

Poziția României este relevantă: investițiile strategice de o asemenea amploare necesită nu doar sprijin politic, ci și o coordonare interstatală eficientă, proceduri transparente și o evaluare complexă a consecințelor pe termen lung pentru întreaga regiune dunăreană.