Piața mondială a cerealelor se confruntă cu o posibilă redistribuire regională majoră a fluxurilor comerciale

Persistența problemelor și incertitudinilor privind exporturile de cereale din regiunea Mării Negre ar putea determina o redistribuire semnificativă a fluxurilor comerciale mondiale.

Potrivit estimărilor AgResource, dacă riscurile generate de război și perturbările livrărilor vor continua cel puțin până la sfârșitul anului, alte state exportatoare ar putea fi nevoite să înlocuiască volume importante de cereale ucrainene și rusești cu livrări provenite din alte regiuni.

Analiștii estimează o posibilă redistribuire de aproximativ 15 milioane de tone de grâu și 7–8 milioane de tone de porumb. Astfel, cererea pentru aproximativ 22–23 de milioane de tone de cereale s-ar putea orienta către furnizori alternativi.

Uniunea Europeană ar putea reprezenta prima opțiune pentru importatori datorită proximității geografice față de regiunea Mării Negre. Totuși, seceta și deteriorarea perspectivelor privind recolta limitează capacitatea producătorilor europeni de a oferi pieței volume suplimentare suficiente de grâu.

Printre ceilalți potențiali furnizori se numără Argentina și Australia. Însă noile recolte nu vor ajunge imediat pe piața mondială. Noua recoltă din Argentina este așteptată în noiembrie, iar volume mai mari de cereale australiene vor deveni disponibile pentru export spre sfârșitul lunii octombrie și în noiembrie.

Această situație creează un interval critic în care înlocuirea livrărilor din regiunea Mării Negre ar putea fi deosebit de dificilă.

Piețele includ deja riscurile din Marea Neagră în prețuri

Creșterea riscurilor privind exporturile din Ucraina și Rusia se reflectă deja în prețurile internaționale.

La 27 august, contractele futures pentru grâul cu livrare în decembrie la Chicago au crescut cu 1,7%, până la 7,60¾ dolari pe bushel, atingând cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani.

Piața ia tot mai mult în calcul riscul unor noi perturbări ale exporturilor din Marea Neagră, creșterea costurilor logistice și necesitatea identificării unor surse alternative mai îndepărtate.

Comentariul Institutului de Cercetări Dunărene

Institutul de Cercetări Dunărene consideră că situația actuală nu mai poate fi privită doar ca o fluctuație temporară a prețurilor. Ea poate reprezenta începutul unei redistribuiri regionale mai ample a fluxurilor comerciale mondiale de cereale.

Un posibil transfer al cererii pentru 22–23 de milioane de tone de cereale este suficient de important pentru a influența nu doar geografia exporturilor mondiale, ci și activitatea porturilor, transportul feroviar, logistica fluvială și cererea de nave în mai multe regiuni.

Pentru Ucraina, provocarea principală constă nu numai în menținerea accesului la rutele de export prin Marea Neagră, ci și în diversificarea maximă a logisticii.

În aceste condiții, coridorul dunărean capătă din nou o importanță strategică — porturile Izmail și Reni, Canalul Sulina, porturile românești de la Dunărea de Jos și Constanța, portul Giurgiulești din Republica Moldova, precum și rutele feroviare și rutiere prin Moldova și România.

Totodată, capacitatea rutei dunărene nu este nelimitată. Creșterea fluxurilor de mărfuri necesită investiții coordonate în navigație, infrastructura portuară, conexiunile feroviare, punctele de frontieră și capacitățile de transbordare.

Situația actuală demonstrează încă o dată că Dunărea nu ar trebui privită exclusiv ca o rută de rezervă în perioade de criză, ci ca parte a unui sistem multimodal permanent și rezilient Ucraina–Republica Moldova–România–Uniunea Europeană.

Este necesară creșterea capacității rutei Sulina, dezvoltarea accesului feroviar către Reni și Izmail, valorificarea potențialului de tranzit al Republicii Moldova, coordonarea activității porturilor și căilor ferate și introducerea unor stimulente tarifare predictibile pe termen lung.

Există și o dimensiune strategică mai largă.

Dacă incertitudinea din regiunea Mării Negre va continua, importatorii din Europa, Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Asia își pot restructura treptat lanțurile tradiționale de aprovizionare. Argentina, Australia, Statele Unite și alți exportatori ar putea câștiga poziții mai puternice pe piețele aprovizionate tradițional cu cereale din regiunea Mării Negre.

Pentru Ucraina, aceasta înseamnă că miza nu este doar posibilitatea fizică de a exporta cereale în prezent. Este vorba și despre menținerea poziției pe termen lung pe piețele agricole mondiale.

Cu cât perturbările logistice persistă mai mult, cu atât crește riscul ca importatorii să construiască lanțuri alternative stabile de aprovizionare, iar revenirea exportatorilor ucraineni pe aceste piețe să devină mai dificilă și mai costisitoare.

Prin urmare, stabilitatea rutelor de export din Marea Neagră și de pe Dunăre nu mai reprezintă doar o problemă a comerțului agricol ucrainean. Ea influențează direct securitatea alimentară globală, prețurile mondiale la cereale și viitoarea geografie a comerțului agricol internațional.