Ungaria consolidează pragul de fund al Dunării în apropierea centralei nucleare Paks: guvernul afirmă că centrala funcționează stabil

Ungaria continuă lucrările hidrotehnice de urgență pe Dunăre, în zona centralei nucleare Paks, inițiate după scăderea critică a nivelului apei în vara anului 2026. Prim-ministrul Péter Magyar a declarat că lucrările dintre Paks și Dunaszentbenedek avansează conform graficului, iar centrala nucleară funcționează stabil.

Potrivit guvernului, în albia Dunării au fost amplasați deja aproape 70.000 de metri cubi de piatră. Materialul este utilizat atât pentru formarea pragului de fund, cât și pentru consolidarea sectoarelor afectate de eroziune ca urmare a modificării vitezei curentului.

Proiectul a fost lansat după scăderea accentuată a nivelului Dunării, care a generat riscuri pentru sistemele de răcire ale centralei. Prima etapă a construcției a fost finalizată la sfârșitul lunii august, după care centrala a revenit la funcționarea la capacitate maximă.

În același timp, implementarea proiectului a generat dezbateri privind impactul său hidromorfologic și ecologic. Presa ungară a relatat că îngustarea albiei active în timpul lucrărilor a accelerat curentul și a provocat o adâncire locală a fundului fluviului.

Péter Magyar a declarat că aceste procese au fost anticipate, iar inginerii consolidează permanent atât albia, cât și structura cu material suplimentar din piatră. Guvernul susține, de asemenea, că lucrările sunt realizate cu respectarea cerințelor de protecție a mediului.

În paralel, pe malul opus al Dunării continuă construcția unui nou port la Dunaszentbenedek.

Comentariul Institutului de Cercetări Dunărene

Situația din jurul centralei nucleare Paks demonstrează că nivelurile scăzute ale Dunării devin tot mai mult nu doar o problemă de mediu și navigație, ci și o provocare directă pentru securitatea energetică.

Construirea de urgență a pragului de fund a permis stabilizarea condițiilor de funcționare a celei mai mari centrale electrice din Ungaria. În același timp, o intervenție de asemenea amploare în albia unui fluviu internațional poate modifica viteza curentului, procesele de eroziune și transportul sedimentelor, ceea ce impune un monitoring hidrologic și ecologic permanent.

În opinia Institutului de Cercetări Dunărene, o atenție deosebită trebuie acordată posibilelor modificări în aval, precum și schimbului de date de monitorizare între statele dunărene.

Cazul Paks evidențiază, de asemenea, necesitatea ca perioadele prelungite de ape scăzute să fie considerate un risc sistemic pentru infrastructura energetică. Pentru Ucraina, această experiență este importantă în contextul modernizării postbelice: garantarea alimentării cu apă, sistemele de răcire de rezervă și adaptarea la niveluri extrem de scăzute ale râurilor trebuie integrate în proiectele de infrastructură critică încă din etapa de proiectare.