O nouă generație de pelicani creți eclozează în Delta Dunării din România

O nouă generație de pelicani creți începe să eclozeze în zonele strict protejate ale complexului Razim–Sinoe din Delta Dunării, în România, a anunțat Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD). Specia, cunoscută științific sub denumirea de Pelecanus crispus, este considerată amenințată la nivel global.

„Delta Dunării rămâne unul dintre puținele locuri din lume unde această specie găsește condiții favorabile pentru cuibărire și reproducere, motiv pentru care protejarea habitatelor sale este extrem de importantă”, a transmis instituția.

Inspectorii de mediu care monitorizează Rezervația Științifică Insula Scioplăs au observat la începutul lunii februarie 96 de pelicani creți și 36 de cuiburi, dintre care 24 conțineau ouă. La ultima monitorizare, numărul păsărilor a crescut la 130, iar 86 de cuiburi conțineau ouă, în timp ce în șase cuiburi au fost deja observați pui, ceea ce indică faptul că procesul de eclozare este în desfășurare.

În vecina Rezervație Științifică Prundu-cu-Păsări, inspectorii au înregistrat 18 pelicani creți adulți și 13 cuiburi cu ouă, precum și aproximativ 300 de cuiburi aparținând pescărușului argintiu european.

ARBDD a precizat că locurile de cuibărire beneficiază de o protecție naturală puternică, deoarece insulele sunt înconjurate de apă și situate în zone strict protejate, delimitate juridic, care sunt monitorizate periodic de inspectorii de mediu.

Comentariul ICD

Experții Institutului de Cercetări Dunărene subliniază că apariția unei noi generații de pelicani creți în sectorul românesc al Deltei Dunării are semnificație nu doar ca eveniment de conservare a naturii, ci și ca indicator al rezilienței ecologice a întregului spațiu dunărean transfrontalier. Cuibărirea stabilă a unei specii atât de sensibile depinde direct de regimul de protecție al teritoriului, de calitatea mediului acvatic, de reducerea presiunii antropice și de conservarea mozaicului de habitate umede.

Pentru regiunea ucraineană a Dunării, acest caz reprezintă un exemplu important că monitorizarea sistematică, regimul strict de protecție și administrarea consecventă a ariilor protejate pot produce rezultate concrete. Într-o dimensiune regională mai largă, acest fapt consolidează argumentele în favoarea unor abordări comune româno-ucrainene privind protecția biodiversității, coordonarea monitorizării de mediu și integrarea priorităților de conservare în politica de dezvoltare a Dunării de Jos.