Republica Moldova și România își consolidează conectivitatea de transport: relevanța pentru regiunea Dunării

Republica Moldova și România trec la etapa de implementare practică a unei integrări mai profunde în domeniul transporturilor, cu o importanță strategică deosebită pentru regiunile de frontieră și, în special, pentru zona dunăreană. În perioada următoare, este planificată redeschiderea circulației feroviare pe tronsonul Cantemir–Fălciu, reluarea transporturilor pe ruta Cahul–Galați peste râul Prut, precum și lansarea unui tren de pasageri între Cahul și Galați.

Aceste subiecte au fost discutate în cadrul unei întrevederi dintre viceprim-ministrul și ministrul infrastructurii și dezvoltării regionale al Republicii Moldova, Vladimir Bolea, și secretarul de stat al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii din România, Irinel Ionel Scrioșteanu. Discuțiile au vizat prioritățile cooperării în domeniul infrastructurii feroviare, rutiere, fluviale și de frontieră, cu accent pe proiecte comune menite să faciliteze circulația mărfurilor și a pasagerilor între Republica Moldova și România.

O atenție specială a fost acordată proiectelor strategice, inclusiv demarării lucrărilor pe primul tronson de cale ferată electrificată Iași–Ungheni, sprijinului acordat de autoritățile române pentru elaborarea studiului de fezabilitate privind construcția unei căi ferate cu ecartament european de la Ungheni la Chișinău, precum și punerii în funcțiune a unui nou pod peste Prut, planificată pentru toamna anului 2026. De asemenea, a fost subliniată necesitatea unor eforturi comune pentru dragarea albiei navigabile a Prutului, în vederea reluării transportului fluvial de mărfuri și valorificării potențialului logistic al regiunilor riverane, în special pe direcția Cahul–Galați.

Comentariul ICD
Pentru regiunea dunăreană, aceste inițiative au o relevanță macro-regională clară. Relansarea conexiunilor feroviare și fluviale dintre Cahul și Galați contribuie la consolidarea Dunării de Jos ca spațiu logistic integrat, capabil să deservească fluxuri de tranzit între Marea Neagră, Balcani și Europa Centrală. Pe termen mediu, acest proces creează premise pentru o corelare mai strânsă a proiectelor de infrastructură din Republica Moldova și România cu porturile dunărene ale Ucrainei, sporind reziliența lanțurilor de aprovizionare și întărind rolul regiunii Dunării în cadrul coridoarelor europene de transport.