România alocă fonduri pentru achiziționarea Portului Giurgiulești: noi riscuri pentru porturile dunărene ale Ucrainei

Guvernul României a aprobat o finanțare bugetară suplimentară pentru Ministerul Transporturilor și Infrastructurii pentru anul 2026, în valoare de 281,626 milioane lei românești, din Fondul de rezervă bugetară. Fondurile vor fi direcționate către majorarea capitalului social al Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime Constanța S.A., pentru finanțarea integrală a tranzacției de achiziționare a 100% din acțiunile companiei ICS Danube Logistics SRL, care administrează infrastructura Portului Internațional Liber Giurgiulești.

Astfel, statul român va obține, în fapt, controlul asupra unui activ portuar-cheie al Republicii Moldova prin cumpărarea participației Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare în operatorul portuar. Potrivit părții române, toate aprobările necesare la nivel guvernamental și corporativ au fost deja obținute.

Ministrul Transporturilor al României, Ciprian Șerban, a subliniat că această decizie are o importanță strategică nu doar pentru România, ci și pentru întreaga regiune a Mării Negre. Potrivit acestuia, după finalizarea tranzacției, Giurgiulești, în calitate de unic port maritim-fluvial al Republicii Moldova, va fi integrat într-un concept logistic comun cu portul Constanța, ceea ce va consolida coridorul Dunăre – Marea Neagră și va crea o platformă regională mai puternică pentru comerț, tranzit și investiții.

Portul Internațional Liber Giurgiulești joacă un rol-cheie în comerțul exterior al Republicii Moldova, asigurând peste 70% din comerțul naval al țării. Amplasarea sa în sectorul inferior al Dunării, în apropierea frontierelor cu România și Ucraina, precum și existența unor terminale pentru produse petroliere, cereale și mărfuri generale transformă acest obiectiv într-un nod important al logisticii regionale.

Comentariul Institutului de Cercetări Dunărene

Achiziționarea Portului Giurgiulești de către o structură controlată de statul român trebuie privită nu doar ca o tranzacție corporativă, ci ca un element al unei strategii geo-economice pe termen lung a României în regiunea Dunării de Jos.

Totodată, așa cum au subliniat în repetate rânduri experții ICD, pentru Ucraina — și în special pentru porturile dunărene din regiunea Odesa — această tranzacție nu creează noi oportunități, ci un complex de provocări serioase. În cazul în care Portul Giurgiulești va trece sub controlul efectiv al statului român, va avea loc o concentrare suplimentară a pârghiilor logistice, tarifare și infrastructurale în interiorul sistemului de transport românesc — de la Constanța până la sectorul de vărsare al Dunării. Acest lucru va însemna o creștere a presiunii concurențiale asupra porturilor ucrainene Reni, Ismail și Ust-Dunaisk, care deja operează în condiții dificile de război, restricții de securitate, adâncimi instabile și costuri logistice ridicate.

Consecințele infrastructurale pot fi deosebit de sensibile. Integrarea Giurgiuleștiului și a portului Constanța într-un sistem unic de administrare ar putea permite României să coordoneze mai eficient fluxurile de marfă, să dezvolte infrastructura de acces, să ofere condiții-pachet mai atractive operatorilor și să redirecționeze o parte din tranzitul care, în alte condiții, ar fi putut trece prin infrastructura dunăreană a Ucrainei. Ca urmare, porturile ucrainene riscă să piardă nu doar o parte din fluxurile actuale de marfă, ci și, ceea ce este și mai periculos, perspectivele de dezvoltare investițională pe termen lung.

Consecințele economice nu sunt mai puțin importante. Consolidarea Giurgiuleștiului sub administrare românească poate accelera redirecționarea fluxurilor de cereale, combustibili și containere către porturi care funcționează într-un mediu de reglementare și asigurare mai previzibil. Pentru porturile dunărene ale Ucrainei, aceasta poate însemna creșterea riscului de subutilizare, reducerea veniturilor operatorilor portuari, încetinirea modernizării infrastructurii de chei și feroviare, precum și o restrângere suplimentară a pieței pentru companiile logistice ucrainene.

Directorul Institutului de Cercetări Dunărene, Vitalii Barvinenko, a menționat că o problemă separată este creșterea dependenței logisticii regionale de deciziile adoptate în afara Ucrainei.

„În perspectivă strategică, acest lucru poate slăbi poziția segmentului ucrainean al Dunării ca nod de transport independent și îl poate transforma într-un segment periferic al unui sistem logistic româno-moldovenesc mai larg”, a subliniat Vitalii Barvinenko.

Experții ICD accentuează că, pentru Ucraina, aceasta trebuie să fie un semnal privind necesitatea unei revizuiri urgente a politicii de stat față de porturile dunărene. Fără investiții direcționate în infrastructura de acces, asigurarea adâncimilor necesare, dezvoltarea soluțiilor multimodale, creșterea competitivității tarifare și fără un program separat de sprijin pentru porturile din regiunea dunăreană, Ucraina riscă să piardă treptat o parte din pozițiile sale în spațiul logistic Dunăre – Marea Neagră. În condițiile actuale, nu mai este vorba doar despre concurența dintre porturi, ci despre lupta pentru controlul asupra viitoarei arhitecturi a fluxurilor regionale de marfă.