România încearcă să limiteze proiectele speculative de energie regenerabilă printr-o nouă schemă de garanții

Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei din România, ANRE, pregătește noi reguli privind accesul la rețeaua electrică pentru proiectele de producere a energiei și pentru sistemele de stocare. Scopul este filtrarea proiectelor speculative care blochează capacitatea rețelei, dar nu avansează către construcția efectivă, precum și acordarea priorității investitorilor capabili să realizeze în practică noi capacități de energie regenerabilă.

ANRE a publicat pentru consultare publică un proiect de reglementare care modifică regulile de racordare la rețea. Ideea centrală constă în introducerea unor garanții financiare mai stricte pentru dezvoltatorii care solicită acces la capacitatea limitată a rețelei. În special, propunerea prevede o garanție de 20 de euro pentru fiecare kilowatt instalat pentru participarea la viitoarele licitații de alocare a capacității disponibile a rețelei, precum și o garanție echivalentă cu 20% din tariful de racordare după aprobarea soluției tehnice de racordare de către operatorul de rețea.

Problema la care reacționează ANRE constă în acumularea unui număr mare de proiecte care au obținut avize tehnice sau drepturi de racordare la rețea, dar care nu avansează efectiv către etapa de construcție. Aceste proiecte ocupă capacitatea limitată a rețelei, complică planificarea dezvoltării infrastructurii electrice și creează bariere pentru investitorii reali.

Președintele ANRE, George Niculescu, a legat direct noile cerințe de necesitatea de a permite accesul la rețea pentru „investitori reali și proiecte reale”, nu doar pentru proiecte existente „pe hârtie”. Potrivit relatărilor din presa românească, autoritatea de reglementare a atras atenția și asupra unor cazuri în care drepturile de racordare la rețea au fost, practic, oferite spre vânzare pe platforme online, ceea ce a consolidat argumentul în favoarea unui filtru financiar mai strict.

România își extinde rapid portofoliul de proiecte solare, eoliene și de stocare a energiei. Totuși, dezvoltarea capacităților de generare depășește ritmul de modernizare și extindere a infrastructurii de rețea, iar racordarea la rețea devine unul dintre principalele blocaje ale tranziției energetice.

În aceste condiții, dreptul de racordare se transformă într-un activ economic valoros. Dacă acesta este rezervat nu pentru construcție, ci pentru revânzarea proiectelor, piața își pierde eficiența: investitorii care dispun de finanțare și de soluții tehnice mature sunt obligați fie să aștepte, fie să cumpere proiecte de la intermediari, fie să suporte costuri suplimentare pentru consolidarea rețelei.

Această problemă a fost semnalată anterior de prim-ministrul României, Ilie Bolojan, care a subliniat necesitatea anulării avizelor ce blochează sau cresc artificial costul accesului la rețea.

Mecanismul de garanții propus ar urma să funcționeze ca un filtru preliminar. Dacă un dezvoltator intenționează cu adevărat să construiască o capacitate de producție și are capacitatea financiară necesară pentru implementarea proiectului, constituirea garanției devine parte a disciplinei investiționale normale. Dacă însă proiectul este creat în principal pentru rezervarea capacității de rețea și revânzarea ulterioară, bariera financiară reduce atractivitatea acestui model.

În același timp, nivelul guvernamental demonstrează sprijin politic pentru această abordare. Prim-ministrul Ilie Bolojan a declarat că autoritățile identifică investitorii care au obținut avize, dar nu au avansat cu proiectele, ceea ce poate indica așteptarea revânzării, nu a construcției. Potrivit presei române, autoritățile au întocmit deja o listă a acestor investitori și pregătesc pași suplimentari pentru curățarea sectorului de participanți speculativi.

Pentru România, această temă are nu doar o dimensiune tehnică, ci și una strategică. Noile capacități de energie regenerabilă sunt necesare pentru stabilizarea prețurilor la electricitate, îndeplinirea obiectivelor climatice ale Uniunii Europene, consolidarea securității energetice și întărirea rolului regional al țării ca producător și stat de tranzit pentru energie electrică.

Totuși, fără un acces disciplinat la rețea, tranziția energetică se poate confrunta cu un paradox: un număr mare de megawați „verzi” declarați să nu se transforme niciodată în generare reală. De aceea, noile garanții propuse de ANRE trebuie privite ca o încercare de trecere de la acumularea cantitativă a cererilor la selecția calitativă a proiectelor.

Comentariul Institutului de Cercetări Dunărene

Pentru Institutul de Cercetări Dunărene (ICD), experiența României reprezintă un exemplu important al modului în care țările din regiunea Dunăre–Marea Neagră trec treptat de la politici de stimulare a energiei regenerabile la politici de gestionare a calității, ritmului și compatibilității infrastructurale a acesteia.

În situația în care capacitatea rețelei devine o resursă limitată, statul trebuie să se asigure că accesul la aceasta este acordat nu cererilor speculative, ci proiectelor care sporesc efectiv producția, creează locuri de muncă, întăresc securitatea energetică și corespund obiectivelor strategice de decarbonizare.

Pentru Ucraina, această abordare are, de asemenea, o semnificație practică. În procesul de reconstrucție postbelică și de dezvoltare a energiei regenerabile, în special în regiunile sudice și de frontieră, racordarea la rețea, responsabilitatea investitorilor și prioritizarea proiectelor reale vor deveni teme-cheie. Modelul românesc arată că tranziția energetică are nevoie nu doar de stimulente investiționale, ci și de reguli stricte care să împiedice blocarea infrastructurii critice de către participanți speculativi.

Experții notează:

„Inițiativa României demonstrează o etapă importantă în dezvoltarea pieței energiei regenerabile: după o perioadă de creștere rapidă a cererilor, statul trebuie să treacă la selectarea proiectelor reale, solide din punct de vedere financiar și pregătite tehnologic. Pentru Ucraina, acest lucru este deosebit de relevant, deoarece viitoarea reconstrucție a sistemului energetic trebuie să se bazeze nu pe numărul formal de megawați declarați, ci pe capacitatea proiectelor de a fi racordate, finanțate și puse în funcțiune.

În regiunea Dunăre–Marea Neagră, infrastructura energetică devine tot mai mult un factor al competitivității economice. Prin urmare, accesul la rețea trebuie să fie transparent, responsabil și orientat către rezultate reale, nu către revânzarea drepturilor sau blocarea artificială a capacității.”

Schema de garanții propusă de ANRE reprezintă o încercare de curățare a pieței de cereri speculative și de direcționare a capacității limitate a rețelei către proiecte cu perspective reale de implementare. Pentru România, acesta este un instrument de accelerare a tranziției energetice, iar pentru regiunea mai largă — un semnal important că dezvoltarea energiei regenerabile necesită nu doar obiective ambițioase, ci și o gestionare eficientă a accesului la infrastructura critică.