Centrala nucleară Kozlodui din Bulgaria își reduce producția de energie: nivelul scăzut al Dunării generează riscuri pentru securitatea energetică regională

La 8 octombrie, la Centrala Nucleară Kozlodui din Bulgaria a început oprirea planificată a unității 6, cu o putere de aproximativ 1.000 MW, pentru efectuarea lucrărilor de întreținere tehnică și reîncărcarea combustibilului nuclear. Finalizarea lucrărilor este preconizată pentru sfârșitul lunii noiembrie 2026.

Între timp, unitatea 5 continuă să funcționeze, însă puterea sa depinde în continuare de nivelul apei Dunării și de posibilitatea asigurării volumelor necesare de apă pentru răcire. La 8 octombrie, puterea brută a unității era de 917 MW.

În ultimele luni, centrala a fost nevoită în repetate rânduri să reducă producția de energie electrică din cauza scăderii nivelului apei Dunării. În august, puterea unității 5 a fost redusă cu aproximativ 120 MW, iar la începutul lunii octombrie restricțiile au afectat ambele unități.

Comentariul Institutului de Cercetări Dunărene

Situația de la Centrala Nucleară Kozlodui demonstrează că nivelul scăzut și persistent al Dunării se transformă dintr-o problemă de transport și logistică într-o provocare complexă pentru securitatea energetică a Europei Centrale și de Sud-Est.

Scăderea nivelului apei afectează nu doar navigația și activitatea porturilor, ci și funcționarea infrastructurii energetice strategice. Limitarea producției de energie nucleară poate crește presiunea asupra sistemelor electroenergetice regionale și necesitatea importurilor transfrontaliere de energie electrică.

Pentru Ucraina, această tendință prezintă o importanță deosebită, având în vedere integrarea sa în piața europeană a energiei electrice și interdependența crescândă a sistemelor energetice din regiunea Dunării.

Institutul de Cercetări Dunărene subliniază că securitatea apei în bazinul Dunării devine un factor tot mai important pentru reziliența energetică regională. Această situație necesită monitorizare hidrologică comună, modernizarea sistemelor de răcire ale centralelor electrice și o politică coordonată de adaptare a infrastructurii critice la schimbările climatice.

Nivelul scăzut al Dunării nu mai reprezintă exclusiv o problemă de mediu sau de transport — acesta devine un factor strategic al securității energetice regionale.