Republica Moldova devine principala destinație a investițiilor externe reale ale companiilor românești

Republica Moldova ocupă primul loc în rândul statelor străine în ceea ce privește investițiile directe românești orientate către activități economice reale. Valoarea cumulată a acestor investiții a ajuns la 659 de milioane de euro.

Potrivit datelor Băncii Naționale a României (BNR), stocul total al investițiilor directe românești în străinătate a ajuns la aproximativ 9,68 miliarde de euro la sfârșitul anului 2025. Cu toate acestea, circa 5,59 miliarde de euro au revenit, în realitate, în economia românească prin jurisdicții intermediare, precum Luxemburg, Țările de Jos și Cipru. Acest fenomen, cunoscut sub denumirea de round-tripping, presupune transferul capitalului național în străinătate și reinvestirea ulterioară a acestuia în țara de origine sub forma investițiilor străine directe.

Potrivit publicației Ziarul Financiar, Republica Moldova conduce clasamentul destinațiilor externe finale ale investițiilor românești, cu 659 de milioane de euro. Aceasta este urmată de Italia (406 milioane de euro), Bulgaria (372 de milioane de euro) și Franța, inclusiv Monaco (335 de milioane de euro).

În Republica Moldova sunt înregistrate aproximativ 1.600–1.700 de companii cu capital românesc. Principalele sectoare de investiții includ domeniul bancar și al asigurărilor, comerțul, industria prelucrătoare, energia, infrastructura și tehnologia informației.

Printre cele mai importante exemple ale prezenței economice românești se numără investiția Băncii Transilvania în Victoriabank, precum și activitatea companiei Vestmoldtransgaz, asociată operatorului român Transgaz, care gestionează sistemul de transport al gazelor naturale din Republica Moldova.

Interconexiunile energetice, dezvoltarea infrastructurii de transport și integrarea economiei Republicii Moldova în spațiul economic european dobândesc o importanță tot mai mare.

Comentariul Institutului de Cercetări Dunărene (ICD)

Capitalul românesc din Moldova nu este doar un factor economic, ci și unul de securitate. Activele energetice și de transport legate de sistemul românesc reduc dependența Moldovei de o singură sursă de aprovizionare și sporesc reziliența țării în contextul instabilității din regiunea Mării Negre. Acest lucru privește direct Dunărea ca axă logistică. Portul moldovenesc Giurgiulești, portțurile românești Galați și Constanța și porturile ucrainene Reni și Ismail funcționează ca părți ale unui singur coridor Dunăre–Marea Neagră, iar creșterea investițiilor în industrie, comerț și energie mărește fluxurile de mărfuri, care necesită capacități portuare, conexiuni feroviare și rutiere, precum și un control de frontieră și vamal coordonat. 

Pentru Ucraina, aceasta înseamnă necesitatea de a sincroniza dezvoltarea porturilor sale dunărene cu proiectele de infrastructură româno-moldovenești, astfel încât coridorul să rămână o rută alternativă, protejată de riscul de blocaj al unui singur nod. În același timp, fenomenul de „round-tripping” al capitalului ne reamintește că statisticile oficiale nu reflectă întotdeauna structura reală a investițiilor, astfel că implicațiile pentru securitate și logistică trebuie evaluate pe baza proiectelor concrete, nu doar a cifrelor agregate.