Debitul Dunării rămâne extrem de scăzut: România înregistrează doar o treime din media lunii octombrie

În pofida unei ușoare creșteri a debitului Dunării, situația hidrologică din bazinul fluviului rămâne dificilă. Potrivit prognozei Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA), debitul Dunării la Baziaș, la intrarea în România, urma să ajungă la 1.300 m³/s în perioada 18–19 octombrie 2026. Această valoare reprezintă doar 33% din media multianuală a lunii octombrie, de 3.900 m³/s.

Astfel, deficitul de debit față de media sezonieră este de aproximativ 67%, ceea ce indică persistența unei perioade semnificative de ape mici pe Dunăre.

Potrivit INHGA, în aval de complexul hidroenergetic Porțile de Fier, era estimată o ușoară creștere a debitului pe sectorul Gruia–Zimnicea. Pe sectorul Giurgiu–Călărași, debitele urmau să rămână relativ constante, în timp ce între Cernavodă și Tulcea era prognozată o scădere suplimentară.

Regimul hidrologic al majorității râurilor din România urma să rămână relativ stabil. Totuși, pe unii afluenți de dreapta ai Siretului se anticipa o diminuare a debitelor, iar precipitațiile locale puteau determina creșteri temporare ale nivelurilor și debitelor unor râuri mici din regiunile centrale și estice ale țării.

Potrivit hidrologilor români, debitele multor râuri se situau între 30% și 90% din valorile medii multianuale lunare.

Comentariul Institutului de Cercetări Dunărene

Institutul de Cercetări Dunărene (ICD) subliniază că perioadele prelungite de ape mici pe Dunăre reprezintă o provocare complexă pentru securitatea transporturilor, stabilitatea economică și echilibrul ecologic al regiunii dunărene.

O preocupare deosebită o constituie situația de pe Dunărea Inferioară, unde reducerea adâncimilor de navigație poate afecta capacitatea de încărcare a navelor, eficiența operațiunilor portuare și stabilitatea coridoarelor logistice internaționale.

Pentru Ucraina, această problemă are o importanță strategică, deoarece porturile Reni, Ismail și Ust-Dunaisk continuă să reprezinte componente esențiale ale infrastructurii de export și ale conexiunilor de transport cu Uniunea Europeană.

O creștere nesemnificativă a debitului Dunării nu înseamnă încheierea perioadei de ape mici. Atunci când debitul fluviului reprezintă doar o treime din media sezonieră, este necesară evaluarea nu doar a indicatorilor hidrologici actuali, ci și a riscurilor pe termen lung pentru navigație, infrastructura portuară, alimentarea cu apă și ecosistemele acvatice.

În aceste condiții, devin esențiale acțiunile coordonate ale statelor dunărene în domeniul monitorizării hidrologice, menținerii adâncimilor navigabile și adaptării infrastructurii de transport la schimbările regimului hidrologic.

În evaluarea Institutului, persistența debitelor reduse evidențiază necesitatea consolidării cooperării transfrontaliere dintre Ucraina, România, Republica Moldova și celelalte state din bazinul Dunării, în cadrul Strategiei UE pentru Regiunea Dunării și al mecanismelor internaționale de gestionare a resurselor de apă.

O prioritate strategică rămâne dezvoltarea unui cadru comun de adaptare a logisticii dunărene și a infrastructurii de gospodărire a apelor la perioadele prelungite de ape mici, pentru consolidarea rezilienței economice a regiunii.