România propune transformarea dragajului permanent al Dunării într-un proiect strategic pentru susținerea navigației

În România a fost propusă elaborarea unui proiect strategic național privind dragajul permanent al Dunării, în scopul menținerii adâncimilor necesare navigației și asigurării funcționării stabile a logisticii portuare.

Inițiativa a fost discutată în cadrul unei dezbateri publice privind viitorul Portului Constanța, organizată de Constanța Port Business Association și Liga Navală Română.

Participanții au subliniat că Dunărea ar trebui utilizată mult mai activ ca rută de tranzit între statele Europei Centrale și Portul Constanța. Valorificarea acestui potențial depinde însă direct de garantarea navigabilității permanente a fluviului, inclusiv în perioadele caracterizate de niveluri scăzute ale apei.

În acest context, reprezentanții sectorului portuar și ai transporturilor au propus trecerea de la intervenții punctuale de dragaj la un model sistematic de menținere permanentă a adâncimilor de navigație.

Potrivit participanților la dezbatere, un asemenea proiect ar putea răspunde nu doar necesităților transportului fluvial, ci și unor obiective de securitate energetică, întrucât regimul hidrologic al Dunării este important pentru asigurarea necesarului de apă al Centralei Nuclearoelectrice de la Cernavodă.

Operatorii portuari au atras, de asemenea, atenția asupra unui complex mai larg de probleme care afectează competitivitatea Portului Constanța. Printre acestea se numără lipsa unei strategii de dezvoltare pe termen lung și previzibile, politica tarifară a administrației portuare, conectivitatea insuficientă și dificultățile în atragerea unor noi fluxuri de mărfuri.

Mediul de afaceri a solicitat totodată alocarea unor resurse mai importante pentru dezvoltarea infrastructurii și o mai bună coordonare a investițiilor publice cu capacitățile deja dezvoltate de operatorii privați.

În urma dezbaterii, Constanța Port Business Association intenționează să elaboreze un pachet de propuneri legislative și operaționale care va fi transmis Parlamentului României și altor instituții ale statului.

Comentariul Institutului de Cercetări Dunărene

Inițiativa privind dragajul permanent al Dunării indică o schimbare treptată a modului în care este abordată infrastructura fluvială. Nu mai este vorba doar despre reacții punctuale la perioadele de ape scăzute sau despre eliminarea unor sectoare problematice, ci despre tratarea navigabilității garantate ca o componentă permanentă a securității economice și de transport.

Pentru regiunea Dunării, aceasta este o problemă fundamentală. În condițiile unei variabilități tot mai accentuate a regimului hidrologic, competitivitatea transportului fluvial va depinde nu doar de capacitatea porturilor, de disponibilitatea flotei sau de nivelul tarifelor, ci și de capacitatea statelor de a menține în mod sistematic condițiile de navigație.

Pentru Ucraina, dezbaterea din România are o importanță practică directă. Porturile dunărene ucrainene Reni, Ismail și Ust-Dunaisk funcționează în cadrul unui sistem integrat al Dunării de Jos, în care starea șenalelor navigabile, capacitatea căilor navigabile românești și funcționarea Portului Constanța influențează direct viteza și costurile transportului de mărfuri.

Pe termen lung, menținerea sistematică a adâncimilor de navigație ar putea consolida axa de transport Europa Centrală — Dunăre — Constanța — Marea Neagră. În același timp, aceasta ar intensifica concurența dintre porturi pentru atragerea fluxurilor de mărfuri.

În aceste condiții, Ucraina trebuie nu doar să urmărească deciziile de infrastructură ale României, ci și să sincronizeze aceste procese cu modernizarea propriilor porturi dunărene, a canalelor de acces, a infrastructurii feroviare și a conexiunilor rutiere.

Coordonarea transfrontalieră capătă o importanță deosebită. Dragajul pe Dunăre nu poate fi privit exclusiv ca o problemă tehnică a unui singur stat, deoarece este legat de navigație, protecția mediului, regimul hidrologic, securitatea energetică și interesele mai multor state din bazinul fluviului.

Cel mai eficient model ar presupune combinarea menținerii parametrilor de navigație cu monitorizarea comună a regimului hidrologic și cu planificarea pe termen lung a coridoarelor de transport.

În opinia Institutului de Cercetări Dunărene, inițiativa românească reprezintă încă un semnal că Dunărea este privită tot mai mult nu ca o rută alternativă sau de rezervă, ci ca o arteră strategică de transport a Europei Centrale și de Sud-Est. Pentru Ucraina, acest proces creează noi oportunități logistice, dar și necesitatea accelerării elaborării unei politici integrate și de perspectivă pentru dezvoltarea Dunării de Jos.