Ucraina continuă umplerea forțată a lacului de acumulare Katlabuh cu apă din Dunăre

În sudul regiunii Odesa continuă lucrările de umplere forțată a lacului de acumulare Katlabuh cu apă din fluviul Dunărea. În prezent sunt utilizate trei agregate de pompare de mare capacitate, cu un debit total de 10 m³/s.

Echipamentele asigură transferul apei în lacul de acumulare pentru stabilizarea bilanțului hidric și prevenirea scăderii în continuare a nivelului apei.

În baza dispoziției Cabinetului de Miniștri al Ucrainei din 27 mai 2026 nr. 503-r, Agenția de Stat pentru Dezvoltarea Îmbunătățirilor Funciare, Pescuitului și Programelor Alimentare intenționează să aducă lacul Katlabuh la nivelul normal de retenție de 1,7 metri. Pentru aceste măsuri au fost prevăzute 39,5 milioane UAH.

Necesitatea umplerii forțate a apărut după scăderea critică a nivelului apei, determinată de perioada prelungită de temperaturi ridicate și de situația hidrologică nefavorabilă.

Katlabuh are o importanță strategică pentru regiunea ucraineană a Dunării. Lacul asigură irigarea a aproximativ 24.000 de hectare de terenuri agricole în cadrul a opt sisteme de irigații din raioanele Izmail și Bolhrad. Resursele sale de apă sunt utilizate și pentru necesitățile gospodărești ale locuitorilor din șapte localități.

Continuarea operațiunilor de pompare este importantă pentru stabilizarea situației de gospodărire a apelor, asigurarea necesităților sectorului agricol și prevenirea degradării ecologice a lacului.

Comentariul Institutului de Cercetări Dunărene

Situația lacului de acumulare Katlabuh evidențiază una dintre cele mai serioase provocări de gospodărire a apelor din regiunea ucraineană a Dunării: dependența tot mai mare a lacurilor și rezervoarelor interioare de schimbul de apă reglementat artificial cu Dunărea.

În prezent, pomparea forțată cu un debit total de 10 m³/s reprezintă o măsură de criză obiectiv necesară. Aceasta permite prevenirea simultană a mai multor riscuri — deficitul de apă pentru irigații, deteriorarea alimentării cu apă a comunităților, creșterea mineralizării și degradarea suplimentară a ecosistemului acvatic.

În același timp, necesitatea repetată de a utiliza instalații de pompare de mare capacitate arată că problema nu mai poate fi explicată exclusiv printr-un singur sezon secetos.

În ultimii ani, disponibilitatea redusă a resurselor de apă și instabilitatea regimului hidrologic au diminuat capacitatea viiturilor naturale de primăvară de a alimenta sistemul lacurilor dunărene din sudul regiunii Odesa. În consecință, crește rolul reglării artificiale a apei, dar și dependența întregului sistem de costurile energetice și de funcționarea infrastructurii.

Pentru Katlabuh, obiectivul strategic trebuie să fie trecerea de la modelul de urgență „pomparea apei din Dunăre atunci când situația devine critică” la un sistem permanent de gestionare a bilanțului hidric.

Acesta ar trebui să includă modernizarea stațiilor de pompare, creșterea autonomiei energetice, întreținerea și reabilitarea canalelor de schimb de apă, monitorizarea permanentă a nivelului și mineralizării, precum și prognozarea hidrologică pe baza situației din bazinul Dunării.

Dimensiunea energetică este deosebit de importantă. Pomparea unor volume mari de apă necesită un consum semnificativ de energie. Prin urmare, stabilitatea lacului depinde nu doar de hidrologie, ci și de fiabilitatea și costul alimentării cu energie electrică. Din acest motiv, proiectele care combină producția de energie solară, sistemele de stocare și echipamentele moderne de pompare pot deveni un element strategic al securității apei în regiune.

Katlabuh nu trebuie analizat separat. El face parte dintr-un sistem mai larg de lacuri și acumulări dunărene, al căror bilanț hidric este legat de regimul hidrologic al Dunării.

În opinia Institutului de Cercetări Dunărene, situația actuală reprezintă un argument suplimentar pentru elaborarea unui program separat și de lungă durată privind reziliența hidrică a regiunii ucrainene a Dunării.

În condițiile nivelurilor scăzute ale apei și ale variabilității hidrologice tot mai pronunțate, alimentarea lacului Katlabuh, a lacului Kytai și a altor corpuri de apă nu mai reprezintă doar o problemă de irigații. Este, simultan, o problemă de securitate alimentară, protecție a mediului, reziliență energetică și stabilitate socio-economică a sudului regiunii Odesa.

Obiectivul strategic trebuie să fie, prin urmare, nu doar atingerea nivelului de 1,7 metri în 2026, ci și crearea unui sistem capabil să mențină un bilanț hidric stabil în anii următori.