Asigurarea riscurilor de război în Marea Neagră se scumpește din nou

Costul asigurării riscurilor de război pentru navele care fac escale în porturile Mării Negre a crescut semnificativ după atacurile cu drone asupra unor petroliere grecești care se îndreptau spre un terminal rusesc pentru încărcarea țițeiului. Potrivit surselor din industrie citate de Reuters, aceste incidente au determinat o reevaluare a nivelului de risc atât pentru porturile ucrainene, cât și pentru cele rusești din Marea Neagră.

Primele de asigurare pentru riscuri de război la escalele portuare din Marea Neagră au urcat la aproximativ 1% din valoarea navei, față de 0,6–0,8% la sfârșitul lunii decembrie, atingând cel mai ridicat nivel din 2023. Munro Anderson, specialist în asigurări maritime pentru riscuri de război la Vessel Protect (parte a Pen Underwriting), subliniază că regiunea Mării Negre se remarcă prin escaladări rapide ale riscurilor, cu puține semnale de avertizare, ceea ce complică evaluările actuariale.

Navele care intră în porturi ucrainene sau rusești din Marea Neagră, precum și în terminalele din Marea Azov, necesită o acoperire suplimentară pentru riscuri de război, de regulă încheiată pe o perioadă de șapte zile. În prezent, condițiile polițelor sunt revizuite la fiecare 24 de ore, față de 48 de ore anterior, ceea ce sporește incertitudinea operațională pentru armatori și navlositori. David Smith, șeful diviziei maritime al brokerului de asigurări McGill and Partners, afirmă că tarifele rămân extrem de volatile și pot depăși pragul de 1% în funcție de valoarea navei, structura proprietății și portul de destinație.

Comentariu – Institutul de Cercetări Dunărene
Creșterea costurilor de asigurare pentru riscurile de război în Marea Neagră are un impact sistemic asupra regiunii Marea Neagră–Dunăre, unde transportul maritim și cel fluvial sunt strâns interconectate. Pentru porturile dunărene din Ucraina și România, această evoluție înseamnă majorări indirecte ale costurilor de transport și o flexibilitate redusă a rutelor logistice. Pe termen mediu, tendința consolidează rolul Dunării ca alternativă relativ mai stabilă, dar evidențiază totodată necesitatea unei coordonări mai strânse a politicilor de securitate, asigurare și infrastructură între statele riverane Mării Negre și Dunării.