Centrala nucleară Krško din Slovenia avertizează asupra unei posibile opriri din cauza nivelului critic de scăzut al râului Sava

Singura centrală nucleară din Slovenia, centrala nucleară Krško, ar putea fi obligată să reducă producția de energie electrică, iar în cazul agravării situației hidrologice să oprească treptat reactorul. Cauza este nivelul extrem de scăzut al apei și creșterea temperaturii râului Sava, utilizat pentru răcirea instalațiilor centralei.

La data de 4 august 2026, centrala continua să funcționeze la capacitate maximă. Operatorul acesteia, Nuklearna Elektrarna Krško, a anunțat că utilizează în mod activ turnurile de răcire pentru a asigura răcirea suplimentară în cadrul circuitului terțiar și pentru a respecta restricțiile de mediu.

Funcționarea acestor instalații determină însă creșterea consumului intern de energie electrică și reducerea eficienței generale a producției. Totodată, temperatura mai ridicată a apei de răcire diminuează eficiența termodinamică a circuitului secundar.

Situată în apropierea frontierei dintre Slovenia și Croația, centrala nucleară Krško exploatează un singur reactor cu apă sub presiune, cu o putere electrică brută de aproximativ 730 MW. Centrala produce anual aproximativ 5.700 GWh de energie electrică și acoperă o parte semnificativă a consumului de electricitate din Slovenia și Croația, cele două state fiind coproprietare ale obiectivului și împărțind energia produsă.

Potrivit cerințelor de mediu, temperatura medie zilnică a râului Sava în punctul de amestec complet al apei de răcire nu trebuie să depășească 28°C. În același timp, creșterea zilnică a temperaturii râului provocată de funcționarea centralei trebuie să rămână sub 3°C.

Dacă debitul râului Sava va continua să scadă, iar temperatura apei va crește, operatorul ar putea reduce mai întâi producția de energie electrică. Oprirea completă a reactorului reprezintă scenariul cel mai sever și ar putea fi decisă dacă utilizarea turnurilor de răcire și reducerea puterii nu vor mai permite respectarea normelor de mediu.

Sava este cel mai important afluent al Dunării din punctul de vedere al debitului. Râul traversează Slovenia, Croația, Bosnia și Herțegovina și Serbia, vărsându-se în Dunăre la Belgrad. Nivelul său critic de scăzut constituie astfel o componentă a unei crize hidrologice mai ample, care afectează o mare parte a bazinului dunărean.

Comentariul Institutului de Cercetări Dunărene

Situația centralei nucleare Krško demonstrează că debitele scăzute ale râurilor se transformă dintr-o problemă ecologică locală într-un risc sistemic pentru securitatea energetică a Europei Centrale și de Sud-Est.

Chiar și energia nucleară, considerată de regulă o sursă stabilă de electricitate cu emisii reduse de carbon și relativ independentă de condițiile meteorologice, rămâne dependentă de disponibilitatea și temperatura resurselor de apă necesare proceselor de răcire.

Problema are o importanță deosebită la nivelul bazinului Dunării. Nivelurile scăzute ale apei și temperaturile ridicate ale râurilor pot afecta simultan producția nucleară, hidroenergetică și termoelectrică, generând totodată dificultăți pentru navigație, alimentarea populației cu apă, agricultură și conservarea ecosistemelor.

Riscurile cu care se confruntă centrala Krško confirmă faptul că politicile în domeniul apei și al energiei din statele dunărene nu mai pot fi elaborate separat. Gestionarea bazinelor hidrografice trebuie să ia în considerare necesitățile concurente ale producției de energie, navigației, alimentării cu apă potabilă, agriculturii și protecției mediului.

Institutul de Cercetări Dunărene consideră că statele din regiune trebuie să instituie mecanisme comune pentru prognozarea nivelurilor critic de scăzute ale apei, coordonarea funcționării infrastructurii hidrotehnice și energetice, precum și acordarea de sprijin reciproc între sistemele energetice naționale în perioadele de deficit de producție.

Răspunsul strategic trebuie să includă modernizarea sistemelor de răcire, introducerea mai largă a tehnologiilor cu circuit închis și consum redus de apă, dezvoltarea capacităților de stocare a energiei și consolidarea interconexiunilor electrice transfrontaliere.

În lipsa unor asemenea măsuri, schimbările climatice vor obliga tot mai frecvent statele din regiunea Dunării să aleagă între respectarea restricțiilor de mediu, continuitatea alimentării cu energie electrică și stabilitatea economiilor naționale.