Centrala nucleară Krško din Slovenia, cu o capacitate de 700 MW, a revenit la puterea maximă

Singura centrală nucleară a Sloveniei, CNE Krško, a revenit la funcționarea la capacitate maximă după aproape două săptămâni de restricții provocate de căldura persistentă, secetă și condițiile hidrologice nefavorabile de pe râul Sava.

În seara zilei de 18 august, operatorul Nuklearna Elektrarna Krško (NEK) a majorat din nou puterea reactorului la 100%. Acest lucru a devenit posibil după scăderea temperaturii aerului, unele precipitații și răcirea apei râului Sava.

La începutul lunii, situația fusese considerabil mai dificilă. La 6 august, puterea reactorului a fost redusă la 80% din cauza combinației dintre căldura prelungită, debitul redus al râului și temperatura ridicată a apei. Săptămâna trecută, odată cu o ușoară îmbunătățire a condițiilor, centrala și-a majorat puterea la 90%, iar acum a revenit la regimul normal de funcționare.

Condițiile hidrologice nu s-au normalizat însă complet. Apa Savei rămâne relativ caldă, iar centrala continuă să utilizeze intensiv turnurile de răcire pentru a reduce cantitatea de apă preluată direct din râu.

CNE Krško are o putere electrică netă de aproximativ 700 MW și joacă un rol important în alimentarea cu energie atât a Sloveniei, cât și a Croației.

Comentariul Institutului de Cercetări Dunărene

Revenirea CNE Krško la capacitate maximă reprezintă un semnal pozitiv pentru sistemul energetic regional, însă nu elimină problema sistemică evidențiată în mod deosebit de nivelurile scăzute ale apelor din această vară.

Sava este unul dintre principalii afluenți ai Dunării, motiv pentru care situația de la Krško trebuie analizată în contextul mai larg al proceselor hidrologice din bazinul dunărean.

În august, nivelurile reduse ale râurilor și temperaturile ridicate ale apei au afectat simultan mai multe centrale nucleare din Europa Centrală și de Sud-Est. În Ungaria au apărut restricții la CNE Paks, în România nivelul critic de scăzut al Dunării a creat dificultăți pentru CNE Cernavodă, iar în Slovenia temperaturile ridicate ale Savei au obligat CNE Krško să își reducă producția.

Prin urmare, nu mai este vorba doar despre episoade locale izolate, ci despre o dependență tot mai accentuată a securității energetice regionale de debitul râurilor și de regimul termic al apei din bazinul Dunării.

Cazul Krško demonstrează, totodată, importanța adaptării tehnologice. Turnurile de răcire permit centralei să reducă semnificativ necesarul de apă preluată direct din Sava și să continue producția în condiții hidrologice dificile. Cu toate acestea, în perioadele de căldură extremă, nici această rezervă tehnologică nu este întotdeauna suficientă pentru menținerea puterii maxime.

În opinia Institutului de Cercetări Dunărene, evenimentele din vara anului 2026 ar trebui să determine o reevaluare a planificării energetice pe termen lung în bazinul Dunării. Evaluarea fiabilității producției nucleare și termoelectrice trebuie să ia în considerare nu doar cererea prognozată de energie electrică, ci și scenarii de secetă prelungită, reducere a debitelor râurilor și creștere a temperaturii apei.

Revenirea Krško la capacitate maximă indică o ameliorare temporară a situației. Totuși, principala concluzie a acestei veri rămâne aceeași: securitatea apei și securitatea energetică în regiunea Dunării devin tot mai strâns interconectate.