Creșterea nivelului Dunării permite centralei nucleare Paks să restabilească aproape integral puterea Unității 2

Creșterea treptată a nivelului apei în Dunăre a permis centralei nucleare ungare Paks să înceapă restabilirea puterii Unității 2, care timp de unsprezece zile a funcționat la doar 50% din capacitate din cauza nivelului extrem de scăzut al fluviului.

Potrivit MVM Paksi Atomerőmű, specialiștii centralei au început la 10 august, la ora 18:00, creșterea treptată a puterii Unității 2. Decizia a devenit posibilă după o creștere moderată a nivelului Dunării și îmbunătățirea condițiilor tehnice necesare funcționării sistemelor de răcire.

Din cauza nivelurilor extrem de scăzute ale apei, Unitățile 1, 3 și 4 au fost anterior oprite, în timp ce Unitatea 2 a funcționat timp de unsprezece zile la jumătate din puterea sa nominală. Personalul centralei se pregătise inclusiv pentru posibilitatea opririi ultimei capacități de producție și trecerii reactoarelor într-un regim sigur de răcire.

Potrivit relatărilor presei internaționale, nivelul Dunării în apropiere de Paks a crescut cu aproximativ 19 centimetri comparativ cu minimul înregistrat în săptămâna precedentă. Acest lucru a făcut posibilă reconectarea treptată a unei capacități suplimentare de turbină.

Restabilirea puterii este realizată gradual, în mai multe etape strict controlate, sub supravegherea permanentă a personalului de exploatare, a specialiștilor în securitate nucleară și a autorităților de reglementare. Operatorul centralei subliniază că prioritatea rămâne funcționarea stabilă și sigură a echipamentelor, nu maximizarea rapidă a producției.

În seara zilei de 10 august, puterea Unității 2 depășise deja 300 MW. La 11 august, aceasta ajunsese aproape de puterea nominală de aproximativ 500 MW, în timp ce celelalte trei unități ale centralei rămâneau oprite.

Astfel, centrala Paks continuă să funcționeze mult sub capacitatea sa totală instalată de aproximativ 2 GW. Totuși, revenirea Unității 2 aproape la puterea nominală reduce semnificativ deficitul de producție internă și necesitatea Ungariei de a compensa lipsa de energie prin importuri suplimentare.

De la câțiva milimetri la reluarea producției

Institutul de Cercetări Dunărene a relatat anterior că, la începutul lunii august, centrala nucleară Paks s-a aflat practic la doar câțiva milimetri de oprirea completă a producției de energie electrică.

La 4 august, scăderea nivelului Dunării s-a oprit temporar, iar apa a crescut cu doar aproximativ 1,5 centimetri. Acest lucru a fost suficient pentru menținerea în funcțiune a ultimei turbine active a centralei, care producea atunci aproximativ 240 MW. Producția totală a centralei scăzuse la puțin peste 10% din capacitatea instalată.

Creșterea actuală a nivelului Dunării a creat condiții semnificativ mai favorabile și a permis trecerea de la regimul de menținere a unei producții minime la restabilirea graduală a generării de energie electrică.

În același timp, operatorul centralei subliniază că perioada de secetă nu s-a încheiat. În cazul unei noi scăderi a nivelului Dunării, ar putea fi necesară introducerea unor noi limitări de putere.

Comentariul Institutului de Cercetări Dunărene

Institutul de Cercetări Dunărene subliniază că situația de la centrala Paks demonstrează foarte clar cât de strâns sunt interconectate securitatea apei și securitatea energetică în Europa contemporană.

„În doar câteva zile, schimbarea situației hidrologice a Dunării a determinat practic dacă cea mai mare instalație de producere a energiei electrice din Ungaria va continua să funcționeze la o capacitate minimă sau va putea începe restabilirea producției. Nu mai este vorba despre un episod tehnologic izolat, ci despre manifestarea unei dependențe sistemice a infrastructurii energetice din regiunea Dunării de regimul hidrologic al fluviului”, menționează Institutul.

Situația capătă o importanță deosebită deoarece probleme similare au apărut și în aval. În România, debitele extrem de reduse ale Dunării au generat îngrijorări privind funcționarea Centralei Nucleare de la Cernavodă, unde nivelul fluviului influențează direct disponibilitatea apei necesare sistemelor de răcire.

În opinia Institutului, dificultățile simultane de la Paks și Cernavodă indică apariția unui nou tip de risc regional, în care seceta prelungită și nivelurile extrem de scăzute ale Dunării pot afecta nu doar navigația, agricultura și alimentarea cu apă, ci și stabilitatea sistemelor energetice naționale.

„Dunărea își confirmă tot mai clar rolul de infrastructură comună europeană. Regimul său hidrologic influențează simultan navigația, porturile, exporturile agricole, industria și producția de energie nucleară. Adaptarea la perioadele prelungite de nivel scăzut al apei trebuie, prin urmare, să devină una dintre prioritățile centrale ale politicii regionale în întregul bazin dunărean”, subliniază Institutul de Cercetări Dunărene.

Situația de la Paks readuce în atenție și problema adaptării pe termen lung a marilor obiective energetice la schimbările climatice. Este vorba despre modernizarea sistemelor de răcire, dezvoltarea unor soluții tehnologice alternative, extinderea capacităților de producție de rezervă și de stocare a energiei, precum și aprofundarea integrării sistemelor electroenergetice ale statelor din Europa Centrală și de Sud-Est.

Creșterea nivelului Dunării a oferit Ungariei un important răgaz operațional. Totuși, evenimentele din ultimele săptămâni au demonstrat că nivelul apei celui mai important fluviu al regiunii devine tot mai mult nu doar o problemă de mediu sau de transport, ci și o provocare strategică pentru securitatea energetică a întregii regiuni dunărene.