Moldova estimează la 600 de mii de tone potențialul tranzitului feroviar ucrainean

Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale al Republicii Moldova a precizat parametrii mecanismului de sprijin pentru transportul feroviar de mărfuri aflate în tranzit din Ucraina. Potrivit ministerului, volumul potențial al acestor transporturi până la sfârșitul anului 2026 ar putea ajunge la aproximativ 600 de mii de tone.

Ministerul a subliniat că reducerea cu 50% a tarifului se aplică exclusiv transporturilor feroviare de tranzit din Ucraina și va fi valabilă până la sfârșitul acestui an.

În același timp, cifra de 4,5 milioane de tone, menționată anterior, nu reprezintă un volum convenit al tranzitului ucrainean. Este vorba despre capacitatea anuală estimată a coridorului feroviar dintre Ucraina și Republica Moldova.

Potrivit ministerului moldovean, întreprinderea de stat Calea Ferată din Moldova (CFM) va organiza transporturile de tranzit în funcție de capacitatea reală a infrastructurii feroviare, disponibilitatea materialului rulant, graficele de circulație și comenzile exportatorilor moldoveni.

Ministerul a mai precizat că mecanismul va fi monitorizat permanent și, dacă va fi necesar, ajustat în cazul apariției întârzierilor sau al unei presiuni suplimentare asupra exporturilor naționale.

Chișinăul a reacționat separat și la preocupările exprimate de asociațiile fermierilor din Republica Moldova. Ministerul a menționat că, în prezent, nu există date care să indice că tranzitul ucrainean blochează exporturile moldovenești, majorează costurile producătorilor locali sau permite comercializarea pe piața internă a mărfurilor declarate ca fiind în tranzit.

Comentariul Institutului de Cercetări Dunărene

Potrivit experților Institutului de Cercetări Dunărene, clarificarea de către partea moldovenească a volumului potențial real al tranzitului ucrainean este importantă pentru reducerea tensiunilor legate de utilizarea infrastructurii de transport a țării.

Volumul de 600 de mii de tone diferă fundamental de capacitatea tehnică maximă a coridorului, estimată la 4,5 milioane de tone. Acest lucru arată că, în etapa actuală, nu este vorba despre o redirecționare masivă a fluxurilor de mărfuri ucrainene prin Republica Moldova, ci despre formarea unei rute logistice suplimentare de rezervă.

Pentru Ucraina, acest mecanism are o importanță deosebită în condițiile instabilității persistente a logisticii maritime și dunărene. Extinderea posibilităților de tranzit feroviar prin Republica Moldova poate spori reziliența sistemului ucrainean de export, oferind o alternativă în cazul restricționării activității unor porturi sau coridoare de transport.

În același timp, pentru Republica Moldova rămâne esențială menținerea unui echilibru între funcția sa de țară de tranzit și asigurarea accesului prioritar la infrastructură pentru propriii producători și exportatori. Din acest motiv, mecanismul anunțat de guvern pentru ajustarea rapidă a volumelor de tranzit în funcție de gradul de încărcare a căii ferate și de necesitățile mediului de afaceri moldovenesc are o importanță deosebită.

Din perspectiva ICD, cea mai eficientă soluție ar putea fi crearea unui sistem coordonat de gestionare a fluxurilor de mărfuri între Ucraina, Republica Moldova și România, care să integreze rutele feroviare cu capacitățile porturilor dunărene și ale celor de la Marea Neagră.

În esență, este vorba despre formarea treptată a unui spațiu comun de transport și logistică în regiunea Dunării de Jos, în care infrastructura feroviară a Republicii Moldova poate juca rolul unei verigi importante de legătură între producătorii ucraineni, porturile dunărene și sistemul de transport al Uniunii Europene.

Funcționarea stabilă a unui asemenea mecanism necesită planificarea transparentă a fluxurilor de mărfuri, coordonarea administrațiilor feroviare, evitarea discriminării exportatorilor naționali și sincronizarea activității infrastructurii de frontieră, portuare și feroviare.

Institutul de Cercetări Dunărene consideră că dezvoltarea tranzitului ucrainean prin Republica Moldova trebuie privită nu ca o formă de concurență între fluxurile naționale de export, ci ca un element de consolidare a rezilienței transporturilor în întreaga regiune a Dunării de Jos.