Nivelul scăzut al apei în Nistru amenință cu degradarea ecosistemelor acvatice — expert

Reducerea prelungită a debitului Nistrului perturbă procesele hidrologice, fizico-chimice și biologice interdependente, împingând treptat ecosistemul fluviului către o criză ecologică persistentă.

Această evaluare a fost publicată pe pagina sa de Facebook de ecologul și directorul executiv al Eco-TIRAS, Ilia Trombițchi.

Reducerea debitului și încetinirea curgerii determină încălzirea rapidă a masei de apă. Pe măsură ce temperatura crește, concentrația oxigenului dizolvat scade, ceea ce provoacă hipoxie în straturile de apă din apropierea fundului. Aceste procese sunt deosebit de periculoase pe timpul nopții, când vegetația acvatică și algele consumă oxigen, fără a-l mai produce în absența fotosintezei.

Stagnarea apei și creșterea concentrațiilor compușilor de azot și fosfor creează condiții favorabile pentru dezvoltarea masivă a cianobacteriilor și algelor filamentoase. Dacă volumul poluării organice netratate sau insuficient epurate rămâne neschimbat, riscul „înfloririi” apei crește semnificativ. După moartea algelor pot fi eliberate substanțe toxice, iar descompunerea acestora consumă rezervele de oxigen rămase.

În asemenea condiții, Nistrul își pierde treptat capacitatea naturală de autoepurare. În același timp, crește riscul răspândirii microorganismelor patogene și virusurilor, ceea ce amenință nu numai ecosistemele naturale, ci și alimentarea cu apă potabilă a localităților.

Nivelul scăzut al apei afectează și reproducerea populațiilor de pești. Uscarea pajiștilor inundabile, a golfurilor puțin adânci și a vegetației riverane privează crapul, plătica, știuca, babușca și alte specii de zonele lor naturale de reproducere. Oscilațiile bruște ale nivelului apei provoacă uscarea icrelor depuse, izolarea puietului în zonele de mică adâncime și mortalitatea sa în masă.

Sectoarele afectate ale albiei devin mai vulnerabile în fața speciilor invazive, inclusiv a guvidului de baltă și a unor specii de moluște și crustacee. Extinderea acestora intensifică concurența pentru hrană și habitat, eliminând treptat speciile autohtone ale faunei Nistrului.

Situația poate deveni deosebit de gravă în cursul inferior al fluviului, unde deficitul de apă amenință cu secarea lacurilor din luncă și a zonelor umede. Aceasta ar conduce la pierderea unor importante locuri de cuibărit, odihnă și hrănire pentru păsările acvatice. Scăderea nivelului apei în albie determină și coborârea nivelului apelor subterane din luncă, provocând uscarea pădurilor inundabile și degradarea pajiștilor și vegetației riverane.

Comentariul Institutului de Cercetări Dunărene

Situația de pe Nistru trebuie analizată în contextul mai larg al accentuării deficitului de apă în bazinele marilor fluvii din regiunea Mării Negre. Procese similare sunt observate și în bazinul Dunării, unde perioadele prelungite de ape scăzute afectează deja zonele umede, navigația, activitatea porturilor, producția de energie electrică și funcționarea sistemelor de alimentare cu apă.

Deși Nistrul și Dunărea diferă ca dimensiune și regim de scurgere, mecanismele ecologice ale crizei sunt similare: reducerea debitului accelerează încălzirea apei, deficitul de oxigen, eutrofizarea, concentrarea poluanților și degradarea ecosistemelor de luncă. În cursurile inferioare ale ambelor fluvii, aceste procese amenință suplimentar zonele umede, habitatele de reproducere a peștilor și teritoriile utilizate de păsările migratoare.

Gestionarea coordonată a bazinului Nistrului este esențială pentru Ucraina și Republica Moldova. Aceasta trebuie să se bazeze pe menținerea unui debit ecologic adecvat, monitorizarea continuă a calității apei și luarea în considerare a necesităților ecosistemelor atunci când este reglementată funcționarea lacurilor de acumulare. Experiența cooperării dintre state în cadrul Comisiei Internaționale pentru Protecția Fluviului Dunărea poate fi utilizată pentru consolidarea coordonării transfrontaliere în bazinul Nistrului.

Nivelurile scăzute ale apei nu mai pot fi considerate un fenomen sezonier de scurtă durată. În condițiile schimbărilor climatice, acestea devin un factor sistemic care afectează securitatea ecologică, socială, energetică și hidrică a întregii regiuni. Prin urmare, răspunsul trebuie să includă nu doar reglementarea situațională a deversărilor de apă, ci și elaborarea unei politici comune, pe termen lung, de adaptare a bazinelor Nistrului și Dunării la noile condiții hidrologice.