România a repornit o termocentrală pe cărbune veche de 70 de ani pentru stabilizarea sistemului energetic

România a reluat producția de energie electrică la termocentrala Paroșeni, situată în județul Hunedoara. Obiectivul energetic, ale cărui prime grupuri au fost puse în funcțiune în urmă cu aproximativ 70 de ani, a fost reactivat pentru acoperirea deficitului de putere și menținerea stabilității sistemului energetic național.

Termocentrala Paroșeni, parte a Complexului Energetic Valea Jiului, a fost repornită la 3 august 2026. Grupul energetic funcțional are o putere instalată de 150 MW. La centrală a fost constituit un stoc de aproximativ 40.000 de tone de cărbune, suficient pentru cel puțin o săptămână de funcționare.

Necesitatea introducerii unei capacități suplimentare de producție a apărut pe fondul unei situații dificile în sectorul energetic românesc. Seceta și nivelul scăzut al Dunării au afectat funcționarea unor capacități hidroenergetice și nucleare, în timp ce temperaturile ridicate din perioada verii au determinat creșterea consumului de energie electrică. În aceste condiții, operatorii de sistem au fost nevoiți să activeze capacități de rezervă și de producție controlabilă, inclusiv grupuri pe cărbune.

Termocentrala Paroșeni a fost construită la mijlocul anilor 1950 pentru valorificarea huilei extrase în Valea Jiului. În prezent, centrala dispune de grupul modernizat nr. 4, cu o capacitate de 150 MW. În trecut, la acest obiectiv au fost realizate lucrări de modernizare ecologică, inclusiv instalarea unui sistem de desulfurare a gazelor arse și modernizarea instalațiilor de evacuare a cenușii și zgurii.

Comentariul Institutului de Cercetări Dunărene

Repunerea în funcțiune a termocentralei Paroșeni evidențiază contradicția dintre obiectivele strategice de decarbonizare și necesitățile practice ale securității energetice. În condițiile unui deficit de capacități controlabile, ale secetei, reducerii producției hidroenergetice și întârzierii punerii în funcțiune a unor noi capacități pe gaze și din surse regenerabile, România este obligată să păstreze posibilitatea utilizării temporare a producției pe bază de cărbune.

Această decizie nu înseamnă neapărat renunțarea la tranziția energetică. Ea demonstrează, mai degrabă, necesitatea menținerii unor rezerve suficiente de putere, capabile să compenseze rapid fluctuațiile producției de energie nucleară, hidroenergetică și regenerabilă.

Pentru statele din regiunea Dunării, acest caz este relevant. Scăderea nivelului apei în Dunăre afectează tot mai mult nu doar navigația și alimentarea cu apă, ci și producția de energie electrică. În consecință, politica energetică regională trebuie să combine accelerarea decarbonizării cu dezvoltarea sistemelor de stocare a energiei, modernizarea rețelelor electrice transfrontaliere și menținerea temporară a unor capacități controlabile și fiabile.

Institutul de Cercetări Dunărene subliniază că schimbările climatice transformă regimul hidrologic al Dunării într-unul dintre factorii-cheie ai securității energetice din Europa Centrală și de Sud-Est. Răspunsul nu trebuie să se limiteze la reactivarea temporară a unor instalații învechite, ci trebuie să includă o strategie regională coordonată, care să asigure compatibilitatea dintre tranziția energetică și continuitatea alimentării cu energie electrică.