România se bazează pe Bulgaria și energia eoliană după oprirea centralei nucleare de la Cernavodă

Sistemul energetic al României trece prin primul său test major după oprirea ultimului reactor aflat în funcțiune la Centrala Nuclearoelectrică Cernavodă. Deficitul de producție este compensat, deocamdată, de vântul puternic, utilizarea mai intensă a sistemelor de stocare a energiei și creșterea importurilor de electricitate din Bulgaria.

După oprirea, la 13 august, a ultimului reactor funcțional de la Cernavodă, sistemul energetic românesc a pierdut temporar capacități care asigurau aproximativ 20% din producția națională de energie electrică. Înainte de oprire, fiecare dintre cele două unități ale centralei producea aproximativ 680 MW.

În prima zi fără producție nucleară, nivelul ridicat al generării eoliene a devenit unul dintre principalii factori de stabilizare a sistemului. Un aport suplimentar a venit din partea sistemelor de stocare a energiei: în orele de vârf, puterea acestora a ajuns la aproximativ 600 MW, un nivel comparabil cu producția unui reactor de la Cernavodă.

Un rol suplimentar l-a avut redistribuirea consumului și producției de energie electrică de către prosumatori — consumatori care dispun concomitent de capacități proprii de producție și de sisteme de stocare. Gospodăriile echipate cu baterii păstrează, în principal, energia produsă pentru utilizare ulterioară, deoarece în prezent nu beneficiază de suficiente stimulente financiare pentru a o livra în sistemul energetic național.

În același timp, importurile de energie electrică din Bulgaria au devenit o componentă importantă a echilibrării sistemului.

Experta în energie Eugenia Gusilov a atras atenția, într-un comentariu pentru Digi24, asupra vulnerabilității unui asemenea model. Potrivit acesteia, unul dintre cele mai dificile scenarii ar apărea dacă producția eoliană s-ar reduce concomitent cu diminuarea posibilităților României de a importa energie din Bulgaria. În asemenea condiții, menținerea echilibrului sistemului energetic românesc ar deveni considerabil mai dificilă.

Comentariul Institutului de Cercetări Dunărene

Institutul de Cercetări Dunărene subliniază că situația de la Centrala Nuclearoelectrică Cernavodă demonstrează legătura directă dintre condițiile hidrologice ale Dunării și securitatea energetică a statelor din regiune.

Cernavodă reprezintă unul dintre elementele esențiale ale producției de bază din România. Prin urmare, indisponibilitatea simultană a ambelor unități modifică semnificativ structura balanței energetice naționale. Pe termen scurt, acest deficit poate fi compensat prin combinarea producției eoliene, sistemelor de stocare, hidroenergiei, capacităților flexibile și fluxurilor transfrontaliere de electricitate. Un asemenea sistem devine însă mult mai dependent de condițiile meteorologice și de situația de pe piața regională a energiei electrice.

Factorul bulgar are o importanță deosebită. Creșterea importurilor României arată cât de puternic interconectate au devenit sistemele energetice ale statelor din regiunea Dunării de Jos. În situații de criză, capacitățile de rezervă ale unui stat devin, în practică, un element al rezilienței energetice a țărilor vecine.

Totodată, dependența de importuri nu poate constitui un substitut pe termen lung pentru o producție de bază stabilă. În cazul unei creșteri simultane a consumului în Bulgaria, al apariției unor constrângeri tehnice sau al unui deficit regional de producție, posibilitățile de sprijin transfrontalier pentru România s-ar putea reduce considerabil.

La fel de relevant este rolul energiei eoliene. Nivelul ridicat al producției eoliene a permis compensarea parțială a pierderii producției nucleare, însă dependența acesteia de condițiile meteorologice confirmă necesitatea accelerării dezvoltării sistemelor de stocare și a capacităților flexibile de echilibrare.

În opinia ICD, situația actuală depășește cadrul unei probleme energetice exclusiv românești. Ea indică formarea unui spațiu energetic integrat al Dunării de Jos, în care starea resurselor de apă, energia nucleară și hidroenergia, sursele regenerabile și rețelele transfrontaliere devin tot mai strâns interdependente.

Schimbările climatice și perioadele cu niveluri extrem de scăzute ale Dunării se transformă treptat dintr-un factor ecologic într-unul de securitate energetică și economică. Acest proces impune României, Bulgariei și celorlalte state din bazinul Dunării să treacă de la reacția la crize individuale la planificarea comună a rezilienței energetice regionale.

Institutul de Cercetări Dunărene consideră că situația de la Cernavodă confirmă necesitatea abordării securității apei și securității energetice a regiunii dunărene ca un sistem unic și interconectat. Stabilitatea acestuia va depinde tot mai mult de dezvoltarea capacităților de stocare, a interconexiunilor transfrontaliere, de diversificarea producției și de gestionarea coordonată a riscurilor asociate schimbării regimului hidrologic al Dunării.