România va scufunda barje în Dunăre pentru a menține în funcțiune Centrala Nucleară de la Cernavodă

Autoritățile române pregătesc scufundarea controlată a patru barje încărcate cu piatră în zona brațului Bala al Dunării. Această intervenție inginerească de urgență urmărește redistribuirea debitului fluviului și direcționarea unui volum suplimentar de apă către sistemul de răcire al Centralei Nucleare de la Cernavodă.

Barjele urmează să formeze o barieră subacvatică, menită să limiteze scurgerea apei prin brațul Bala și să mărească volumul care ajunge în cursul principal al Dunării. Potrivit estimărilor preliminare, intervenția ar putea crește nivelul apei în apropierea prizei centralei cu 10–12 centimetri.

Operațiunea fusese programată inițial pentru 6 august, însă a fost amânată pentru 7 august din cauza condițiilor dificile și a riscurilor tehnice. Specialiștii români consideră că scufundarea controlată a barjelor reprezintă o intervenție complexă și fără precedent pentru acest sector al fluviului. 

Aceasta este deja cea de-a treia etapă a intervenției de urgență asupra regimului hidrologic al Dunării. Anterior, autoritățile au efectuat lucrări de dragare, iar militarii români au realizat detonări controlate ale formațiunii stâncoase subacvatice Pârjoaia. O parte din piatra rezultată în urma lucrărilor a fost folosită pentru încărcarea barjelor.

În prezent, la Centrala Nucleară de la Cernavodă funcționează numai Unitatea 2. Unitatea 1 a fost oprită din cauza nivelului critic al apei din Dunăre. Directorul centralei, Romeo Urjan, a avertizat că, în lipsa unor măsuri suplimentare, al doilea reactor ar putea fi oprit în următoarele cinci-șase zile. Dacă bariera subacvatică va produce redistribuirea estimată a debitului, perioada de funcționare ar putea fi prelungită până la aproximativ nouă-zece zile de la momentul intervenției. 

Situația este determinată de nivelul hidrologic extrem de scăzut al Dunării. Debitul fluviului pe teritoriul României a coborât la aproximativ 1.400 de metri cubi pe secundă, în timp ce media multianuală pentru luna august este de aproape 3.900 de metri cubi pe secundă.

În condiții normale, cele două reactoare de la Cernavodă asigură aproximativ 20% din producția de energie electrică a României. Oprirea Unității 2 ar însemna suspendarea completă a producției nucleare la centrală și accentuarea deficitului de putere din sistem. Guvernul României a instituit starea de alertă în sectorul energetic și a solicitat consumatorilor să reducă utilizarea energiei electrice în orele de vârf de seară. 

Criza are un caracter regional. Nivelul scăzut al Dunării limitează posibilitățile de răcire ale Centralei Nucleare Paks din Ungaria, reduce producția hidrocentralelor din Serbia și afectează transportul fluvial al cărbunelui. Centrala Nucleară Krško din Slovenia, care utilizează apa râului Sava, afluent al Dunării, a fost, de asemenea, nevoită să-și reducă puterea din cauza condițiilor hidrologice și meteorologice extreme.

Comentariul Institutului de Cercetări Dunărene

Situația de la Centrala Nucleară Cernavodă demonstrează că nivelurile scăzute ale Dunării se transformă dintr-o problemă predominant navigațională și ecologică într-o amenințare directă la adresa securității energetice a statelor dunărene. Scufundarea controlată a barjelor poate stabiliza temporar alimentarea cu apă a centralei, însă nu elimină dependența structurală a marilor instalații energetice de regimul hidrologic al fluviului.

Lucrările de urgență necesită monitorizarea permanentă a efectelor asupra vitezei curentului, transportului sedimentelor, adâncimilor navigabile și ecosistemelor acvatice. Redistribuirea locală a debitului poate genera un avantaj energetic pe termen scurt, dar, în același timp, poate modifica procesele morfologice pe sectoarele învecinate ale Dunării.

Evoluțiile din România, Ungaria, Serbia și Slovenia confirmă necesitatea creării unui sistem dunărean comun de adaptare a infrastructurii energetice la secetă și la perioadele prelungite de ape scăzute. Acesta ar trebui să combine prognozarea la nivel de bazin, coordonarea regimurilor de utilizare a apei, modernizarea sistemelor de răcire, dezvoltarea capacităților de stocare a energiei și consolidarea interconexiunilor electrice transfrontaliere.

În absența unei planificări coordonate și pe termen lung, episoadele de secetă hidrologică extremă vor transforma tot mai frecvent Dunărea într-un factor de risc sistemic pentru energetică, navigație și economia întregii regiuni.