Serbia lansează a doua etapă a unui proiect de biomasă susținut de KfW, UE și guvernul Germaniei

Serbia lansează a doua etapă a unui proiect destinat dezvoltării pieței biomasei și modernizării sistemelor de termoficare centralizată. Proiectul este susținut de banca germană de dezvoltare KfW, Uniunea Europeană și guvernul Germaniei.

Valoarea totală a celei de-a doua etape este de 31,9 milioane de euro. Implementarea acesteia va continua până în 2029 și va include construcția și reconstrucția sistemelor de termoficare în Prijepolje, Novi Pazar, Knjaževac și în alte câteva orașe din Serbia.

La Prijepolje, proiectul prevede construirea unei noi centrale termice cu un cazan pe biomasă de 6 MW, aproximativ 3.255 de metri de rețea de distribuție, modernizarea a 43 de puncte termice, precum și instalarea de echipamente pentru producerea tocăturii de lemn.

La Novi Pazar, centrala termică existentă este extinsă prin instalarea unui nou cazan de 5 MW și a unei centrale solare. Această abordare demonstrează tranziția treptată de la combustibilii fosili tradiționali către modele locale combinate de furnizare a energiei termice din surse regenerabile.

Se estimează că această a doua etapă va permite generarea anuală a aproximativ 55.000 MWh de energie regenerabilă și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu aproximativ 20.000 de tone de CO₂ echivalent pe an.

Structura de finanțare a celei de-a doua etape include un împrumut KfW de 20 de milioane de euro, un grant al Uniunii Europene de 9,9 milioane de euro și un grant al guvernului Germaniei de 2 milioane de euro.

Prima etapă a proiectului a fost implementată în perioada 2018–2024 și a avut o valoare totală de 27 de milioane de euro. În cadrul acesteia au fost puse în funcțiune centrale termice pe biomasă în Mali Zvornik, Priboj, Novi Pazar și Majdanpek. Prima etapă a fost finanțată printr-un împrumut KfW de 20 de milioane de euro, un grant KfW de 2 milioane de euro și un grant de 5 milioane de euro din partea Elveției.

Comentariul Institutului de Studii Dunărene

A doua etapă a proiectului sârb de dezvoltare a biomasei reprezintă un exemplu important de modernizare practică a energeticii municipale în Europa de Sud-Est. Nu este vorba doar despre înlocuirea combustibililor fosili cu surse regenerabile de energie, ci și despre reînnoirea structurală a sistemelor de termoficare centralizată, care în multe orașe din regiune au nevoie de reconstrucție tehnologică și de creșterea eficienței.

O importanță aparte o are faptul că proiectul combină mai multe componente: construcția centralelor pe biomasă, modernizarea rețelelor termice, actualizarea punctelor termice, dezvoltarea bazei locale de materie primă și integrarea producției solare. O astfel de abordare complexă permite nu doar reducerea emisiilor de CO₂, ci și formarea unui model mai rezilient de energie locală, bazat pe utilizarea resurselor regionale.

Pentru Serbia, acest proiect este important în contextul tranziției energetice, al îndeplinirii angajamentelor climatice și al alinierii treptate la standardele Uniunii Europene. Sprijinul oferit de KfW, UE și guvernul Germaniei arată că modernizarea termoficării în Balcanii de Vest este privită ca parte a unei politici europene mai ample de decarbonizare și securitate energetică.

Pentru Ucraina, experiența Serbiei are, de asemenea, relevanță practică. În procesul de reconstrucție postbelică, comunitățile ucrainene vor avea nevoie nu doar de refacerea infrastructurii avariate, ci și de trecerea la sisteme de termoficare mai eficiente, localizate și reziliente. Utilizarea biomasei, mai ales în comunitățile care dispun de resurse forestiere, agricole sau de prelucrare a lemnului, poate deveni una dintre direcțiile de reducere a dependenței de gazul natural și de consolidare a autonomiei energetice locale.

Institutul de Studii Dunărene consideră că exemplul Serbiei reflectă o tendință importantă pentru întregul spațiu dunăreano-balcanic: energetica municipală trece treptat de la modelul dependenței centralizate la modelul rezilienței locale, în care sursele regenerabile, finanțarea internațională și capacitatea comunităților de a-și gestiona propria infrastructură energetică joacă un rol esențial.