Sturionii dunăreni protejați rămân în pericol de dispariție din cauza braconajului

În pofida interdicțiilor legale și a intensificării controlului asupra comerțului cu produse provenite de la sturioni, pescuitul ilegal al acestor specii rare rămâne larg răspândit în regiunea Dunării de Jos, care cuprinde Bulgaria, România și Ucraina.

Această concluzie este prezentată într-un nou raport al Fondului Mondial pentru Natură — WWF, care oferă una dintre cele mai cuprinzătoare evaluări realizate până în prezent privind braconajul și comerțul ilegal cu sturioni în regiunea dunăreană.

Potrivit studiului, cel puțin 3.366 de sturioni au fost afectați de infracțiuni documentate împotriva faunei sălbatice în perioada 2016–2025. Autoritățile de aplicare a legii au confiscat, de asemenea, cel puțin 263 de kilograme de caviar ilegal, aproximativ 6,5 tone de carne de sturion și exemplare întregi, precum și o cantitate semnificativă de unelte de pescuit interzise.

WWF subliniază că aceste cifre reflectă doar numărul minim al cazurilor confirmate. Amploarea reală a pescuitului ilegal este probabil mult mai mare, deoarece numeroase încălcări rămân nedetectate, neînregistrate sau nu sunt incluse în statisticile oficiale.

Experții menționează că cadrul juridic pentru protejarea sturionilor în statele Dunării de Jos este, în general, instituit, însă aplicarea sa practică rămâne insuficient de eficientă.

Beate Striebel, coordonatoarea Inițiativei WWF pentru sturioni, a explicat că sturionii sălbatici și produsele obținute din aceștia, în special caviarul negru, au o valoare comercială ridicată. În același timp, riscul de depistare a pescuitului ilegal și de aplicare a unor sancțiuni cu adevărat descurajatoare rămâne adesea relativ scăzut.

Problema are și o dimensiune socioeconomică și culturală. Timp de mai multe decenii, pescuitul sturionilor a făcut parte din pescuitul tradițional și a reprezentat o sursă importantă de venit pentru numeroase comunități de-a lungul Dunării. Din acest motiv, interdicțiile legale, în lipsa unor surse alternative de ocupare și venit, nu reușesc întotdeauna să elimine pescuitul ilegal.

Autoritățile de aplicare a legii și instituțiile de protecție a mediului se confruntă și cu dificultăți practice. Braconajul are loc frecvent pe timp de noapte, în sectoare izolate sau greu accesibile ale fluviului. Uneltele de pescuit interzise pot rămâne mult timp sub apă, ceea ce îngreunează depistarea lor. Printre problemele suplimentare se numără deficitul de personal, echipamente specializate, ambarcațiuni, combustibil și expertiză profesională.

Situația populațiilor de sturioni dunăreni rămâne critică. Dintre cele șase specii native care au populat istoric Dunărea, două au dispărut deja din regiune. Morunul, nisetrul și păstruga sunt clasificate drept specii aflate în pericol critic de dispariție, iar cega este inclusă în categoria speciilor amenințate.

Pentru conservarea sturionilor, organizațiile de mediu solicită refacerea habitatelor riverane și a rutelor de migrație, consolidarea controalelor și a răspunderii pentru braconaj, dezvoltarea unor programe de repopulare fundamentate științific și aprofundarea cooperării transfrontaliere dintre autoritățile de aplicare a legii și instituțiile de mediu.

Comentariul Institutului pentru Cercetări Dunărene

Situația sturionilor dunăreni demonstrează că simpla existență formală a interdicțiilor legale nu garantează conservarea speciilor rare. Sturionii sunt pești migratori, al căror ciclu de viață cuprinde ecosisteme marine, deltaice și fluviale aflate pe teritoriul mai multor state. Din acest motiv, protejarea eficientă a populațiilor lor nu poate fi realizată exclusiv în limitele jurisdicției naționale a unui singur stat.

Pentru Ucraina, protejarea sturionilor are o importanță deosebită, deoarece sectorul ucrainean al Deltei Dunării reprezintă unul dintre principalele habitate naturale pentru migrația, reproducerea și refacerea populațiilor acestor pești. Totodată, războiul, capacitatea limitată de control ecologic, riscurile pentru infrastructura de frontieră și presiunea tot mai mare asupra ecosistemului fluvial generează amenințări suplimentare.

În opinia Institutului pentru Cercetări Dunărene, statele Dunării de Jos trebuie să treacă de la măsuri fragmentare la un sistem regional unificat de protecție a sturionilor. Acesta ar trebui să includă schimbul operativ de informații, coordonarea controalelor și investigațiilor, evidența armonizată a infracțiunilor, identificarea genetică a originii produselor confiscate, precum și supravegherea piețelor de desfacere și a comerțului online.

Sprijinirea comunităților de pescari trebuie să devină o direcție distinctă de politică publică. În lipsa unor programe de ocupare alternativă, dezvoltare a acvaculturii legale, turismului ecologic și mecanismelor de compensare, stimulentele economice pentru braconaj vor continua să existe.

Conservarea sturionilor dunăreni nu reprezintă doar o sarcină de protecție a mediului. Ea constituie și un indicator al stării generale a ecosistemului Dunării, al eficienței guvernanței transfrontaliere și al capacității statelor din regiune de a-și proteja în comun patrimoniul natural. Dacă braconajul nu va fi redus în mod substanțial, refacerea habitatelor și programele de repopulare nu vor produce rezultate durabile pe termen lung.