Ucraina și Republica Moldova își apropie estimările privind potențialul tranzitului agricol: până la 800.000 de tone pe lună

Evaluările autorităților ucrainene și moldovenești privind volumul potențial al tranzitului feroviar al produselor agricole ucrainene prin teritoriul Republicii Moldova sunt, în esență, convergente. În etapa inițială a sezonului de comercializare 2026/27, Ucraina estimează un volum de până la 500.000 de tone de produse agricole pe lună, în timp ce partea moldovenească evaluase anterior potențialul realist al acestui tranzit la aproximativ 600.000 de tone pe lună.

Potrivit ministrului ucrainean al Politicii Agrare și Alimentației, Taras Vîsoțkîi, în cazul creșterii cererii și al pregătirii corespunzătoare a infrastructurii, capacitatea coridorului ar putea fi ulterior majorată până la 800.000 de tone pe lună. Totodată, ministrul a menționat existența anumitor limitări infrastructurale și operaționale pe partea moldovenească, motiv pentru care prioritatea imediată este utilizarea eficientă a capacităților deja disponibile.

Poziția Chișinăului corespunde, în linii generale, evaluării ucrainene. Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale al Republicii Moldova estimează potențialul tranzitului ucrainean la aproximativ 600.000 de tone, subliniind că volumele efective de transport vor depinde de capacitatea infrastructurii feroviare, disponibilitatea materialului rulant, graficele de circulație și necesitățile exportatorilor moldoveni.

Partea moldovenească a precizat, de asemenea, că cifra menționată anterior de 4,5 milioane de tone reprezintă capacitatea anuală calculată a coridorului feroviar dintre Ucraina și Republica Moldova, și nu un volum convenit al tranzitului ucrainean pentru perioada imediat următoare. În același timp, până la sfârșitul anului 2026 este prevăzută menținerea unei reduceri de 50% a tarifului relevant pentru transporturile feroviare de tranzit din Ucraina.

Autoritățile moldovenești subliniază, de asemenea, că dezvoltarea tranzitului ucrainean nu trebuie să creeze obstacole pentru exporturile naționale. În cazul apariției întârzierilor sau al unei presiuni excesive asupra sistemului feroviar, mecanismul de tranzit poate fi ajustat pentru a proteja interesele fermierilor și exportatorilor moldoveni.

Comentariul Institutului de Cercetări Dunărene

Institutul de Cercetări Dunărene constată că apropierea estimărilor ucrainene și moldovenești reprezintă un semnal important al trecerii de la acordurile politice privind „Coridoarele Solidarității” la formarea unui model operațional realist de tranzit.

Intervalul de 500.000–600.000 de tone pe lună poate fi considerat un scenariu de bază, în timp ce nivelul de 800.000 de tone reprezintă o rezervă potențială de capacitate. Atingerea acestui nivel ar necesita sincronizarea activității căilor ferate din Ucraina și Republica Moldova, a punctelor de trecere a frontierei, a capacităților de transbordare și a infrastructurii portuare.

Este esențială diferențierea dintre capacitatea teoretică a unui coridor de transport și productivitatea sa comercială efectivă. Existența infrastructurii nu garantează automat volume corespunzătoare de transport. Factorii decisivi rămân rotația vagoanelor, organizarea traficului, rapiditatea procedurilor de frontieră și vamale, disponibilitatea locomotivelor și coordonarea tranzitului cu transporturile interne ale Republicii Moldova.

În evaluarea Institutului, creșterea graduală a utilizării coridorului până la 500.000–600.000 de tone pe lună reprezintă o abordare mai sustenabilă din punct de vedere economic și logistic decât tentativa de a atinge imediat capacitatea teoretică maximă. Un astfel de model ar permite identificarea blocajelor reale ale sistemului și evitarea unei situații în care tranzitul ucrainean ar concura cu exportatorii moldoveni pentru capacități feroviare limitate.

În același timp, pentru Ucraina, ruta prin Republica Moldova capătă importanță nu doar ca soluție temporară. În condițiile unei politici tarifare previzibile și ale consolidării coordonării cu Republica Moldova și România, coridorul se poate transforma treptat într-o componentă permanentă a arhitecturii regionale de transport, conectând sistemul feroviar ucrainean cu nodurile logistice moldovenești, porturile Dunării de Jos și rețeaua logistică a României.

Prin urmare, principalul indicator al eficienței coridorului de tranzit ucraineano-moldovenesc nu va fi capacitatea sa maximă formală, ci posibilitatea de a asigura un flux de mărfuri stabil, previzibil și competitiv din punct de vedere economic, fără a afecta capacitatea de export proprie a Republicii Moldova.