Valorificarea potențialului energetic al Mării Nordului: un model european pentru extinderea și protecția energiei regenerabile

La Hamburg a avut loc Summitul Mării Nordului, reunind șefi de stat și de guvern ai țărilor riverane, miniștri ai energiei și reprezentanți ai industriei, pentru a discuta extinderea accelerată a energiei eoliene offshore și protecția infrastructurii energetice critice.

Cancelarul federal al Germaniei, Friedrich Merz, a declarat că Marea Nordului ar trebui să devină „cel mai mare rezervor de energie curată din lume”, definind direcția celei de-a treia reuniuni organizate în acest format. Statele participante și-au reafirmat angajamentul de a accelera dezvoltarea capacităților eoliene offshore printr-o cooperare regională mai strânsă.

Obiectivul principal al summitului este creșterea eficienței și a viabilității economice a proiectelor de energie eoliană offshore prin planificare transfrontalieră, finanțare comună a parcurilor eoliene maritime și dezvoltarea coordonată a rețelelor energetice interconectate. Acest model este menit să consolideze independența energetică a Europei și să contribuie la reducerea costurilor energiei electrice.

Un accent distinct a fost pus pe securitate. De la declanșarea agresiunii pe scară largă a Federației Ruse împotriva Ucrainei, Europa a înregistrat o creștere a atacurilor hibride asupra infrastructurii energetice critice, atât terestre, cât și maritime. În acest context, statele Mării Nordului acordă o atenție sporită protecției comune a parcurilor eoliene offshore, a cablurilor submarine și a nodurilor de transport al energiei, integrând securitatea direct în politicile energetice.

Comentariul experților ICD

Experții Institutului de Cercetări Dunărene consideră că abordarea statelor Mării Nordului reprezintă un exemplu relevant de tranziție de la proiecte energetice fragmentate către un ecosistem energetic regional integrat, care îmbină producția, rețelele, investițiile și securitatea.

Pentru Ucraina, în special pentru regiunile sudice și pentru spațiul dunărean, această experiență are o valoare aplicativă clară. Planificarea transfrontalieră, finanțarea comună a infrastructurii și coordonarea dezvoltării rețelelor pot fi adaptate pentru implementarea proiectelor eoliene, solare și hibride în sudul Ucrainei și în macroregiunea Dunării în perioada postbelică.

La fel de important este accentul pus pe protecția infrastructurii energetice critice. În regiunea Dunării, unde se intersectează coridoare energetice, logistice și hidrografice, securitatea rețelelor și a capacităților de producție trebuie tratată ca o componentă esențială a rezilienței regionale. Experiența Mării Nordului demonstrează că, în actualul context geopolitic, tranziția energetică nu poate fi sustenabilă fără investiții paralele în securitate, cooperare și coordonare interstatală—factori esențiali și pentru viitoarea arhitectură energetică a sudului Ucrainei și a regiunii dunărene.